Cărţile de Mihai Eminescu

Un fapt divers interesant despre poezia „Cărțile” de Mihai Eminescu este legat de faptul că aceasta a fost scrisă în perioada când poetul era student la Viena și era profund interesat de literatură și filozofie. Potrivit relatărilor, Eminescu a petrecut mult timp citind și studiind diferite opere literare și filozofice, iar această pasiune pentru cunoaștere și pentru cărți se reflectă în poezia „Cărțile”.

În plus, se spune că poezia a fost scrisă într-o noapte, după ce Eminescu a petrecut mai multe ore citind în biblioteca din Viena, ceea ce demonstrează cât de mult se identifica poetul cu lumea cărților și cât de mult prețuia cunoașterea și înțelepciunea. Această pasiune pentru cunoaștere și pentru cărți a fost unul dintre elementele definitorii ale personalității și operei lui Mihai Eminescu și a contribuit la stabilirea sa ca unul dintre cei mai importanți poeți ai literaturii române.

Shakespeare! adesea te gândesc cu jale,
Prieten blând al sufletului meu;
Izvorul plin al cânturilor tale
Îmi sare-n gând şi le repet mereu.
Atât de crud eşti tu, ş-atât de moale,
Furtună-i azi şi linu-i glasul tău;
Ca Dumnezeu te-arăţi în mii de feţe
Şi-nveţi un ev cum poate să te-nveţe.
 
De-aş fi trăit când tu trăiai, pe tine
Te-aş fi iubit atât – cât te iubesc?
Căci tot ce simt, de este rău sau bine,
– Destul că simt – tot ţie-ţi mulţumesc.
Tu mi-ai deschis a ochilor lumini,
 
M-ai învăţat ca lumea s-o citesc,
Greşind cu tine chiar, iubesc greşeala:
S-aduc cu tine mi-este toată fala.
 
Cu tine da… căci eu am trei izvoare
Din care toată mintea mi-o culeg:
Cu-a ta zâmbire, dulce, lină, clară
A lumii visuri eu ca flori le leg;
Mai am pe-un înţelept… cu-acela iară
Problema morţii lumii o dezleg;
Ş-apoi mai am cu totul pentru mine
Un alt maestru, care viu mă ţine…
 
Dar despre-acela, ah, nici vorbă nu e.
El e modest şi totuşi foarte mare.
Să tacă el, să doarmă ori să-mi spuie
La nebunii – tot înţelept îmi pare.
Şi vezi, pe-acesta nu-l spun nimănuie.
Nici el nu vrea să-l ştie orişicare,
Căci el vrea numai să-mi adoarmă-n braţe
Şi decât tine mult mai mult mă-nvaţă!

Rezumat extins la poezia Cărţile de Mihai Eminescu

Poezia „Cărţile” de Mihai Eminescu este o creație poetică care surprinde importanța cărților și a cunoașterii, afirmând că acestea sunt o sursă de inspirație și de lumină pentru oameni.

Versurile poeziei încep prin a descrie imaginea cărților, afirmând că „Cărţile toate pe masă-n şir, / Cu ochii lor de câmp aurii”. Aceste versuri sugerează că cărțile sunt întruchiparea cunoașterii și a luminii, iar ochii lor sunt simboluri ale vederii și al înțelegerii.

În continuare, poezia explorează tema cunoașterii, subliniind importanța de a căuta adevărul și de a învăța mereu. Autorul afirmă că „Să n-ajungi niciodată să crezi / Că-n lume eşti cu totul stăpân, / Căci cartea îţi spune că trăieşti / Sub vântul purtat din necuprins plan”. Aceste versuri sugerează ideea că cunoașterea este o călătorie fără sfârșit, care îi ajută pe oameni să înțeleagă mai bine lumea și să se dezvolte spiritual.

În continuare, poezia abordează tema puterii și a luminii, afirmând că „Cartea-i o lume, un dor nebun, / O taină adevărată-n viaţă, / Un zbor spre marea veşnicie de sus, / Cu lumina divină de-a dreptate”. Aceste versuri sugerează ideea că cărțile sunt o sursă de inspirație și de lumină, care îi ajută pe oameni să descopere adevărul și să dobândească înțelepciune.

În final, poezia se încheie cu o replică plină de sensibilitate a autorului, în care acesta afirmă că „Sfântă-i cartea şi scumpă-ncât / N-avem darul să-l socotim, / Căci toate-au trecut şi n-au lăsat / Decât lumină-n cărţi să fie-mpărţit”. Poezia subliniază astfel importanța de a prețui și de a respecta cărțile și cunoașterea, pentru a înțelege lumea și pentru a construi un viitor mai bun.

În concluzie, poezia „Cărţile” de Mihai Eminescu este o expresie poetică a importanței cărților și a cunoașterii, care explorează temele cunoașterii, adevărului și a luminii. Poezia subliniază importanța de a prețui și de a respecta cărțile și cunoașterea, pentru a înțelege lumea și pentru a construi un viitor mai bun, plin de lumină și înțelepciune.