Un fapt interesant despre poezia „Care-o fi în lume …” de Mihai Eminescu este că a fost inclusă în multe antologii de poezie românească și a fost tradusă în mai multe limbi străine, printre care engleza, franceza, germana și spaniola. De asemenea, versurile sale au fost citate și analizate de mulți critici literari și de filosofi, care au văzut în această poezie o reflecție profundă asupra existenței umane și a misterului vieții. Această poezie este una dintre cele mai reprezentative creații ale lui Eminescu și a avut un impact puternic asupra literaturii românești și a culturii naționale.
– Care-o fi în lume şi al meu amor?
Sufletul întreabă inima cu dor.
Va fi mănăstirea cu zidiri cernite,
Cu icoane sânte şi îngălbenite,
Va fi vitejia cu coif de aramă
L-ale cărei flamuri patria te cheamă,
Ori va fi o dulce inimă de înger
Să mângâie blândă ale mele plângeri?
L-am cătat în lume. Unde o să fie
Îngerul cu râsul de-albă veselie?
Unde o să-l caut, mare Dumnezeu…
Poate-i vreo fantasm-a sufletului meu?
Ba nu, nu! Oglinda sufletului meu
Îmi arat-adesea dulce chipul său,
Căci oglinda-i rece îmi arat-o zeie
Cu suflet de înger, cu chip de femeie,
Dulce şi iubită, sântă şi frumoasă,
Vergină curată, steauă radioasă,
Şi să mă iubească, s-o iubesc şi eu,
Să-i închin viaţa sufletului meu.
Dar ce râde lumea? Ce râde şi spune?
„Femeia nu este ce crezi tu, nebune.
Faţa ei e-o mască ce-ascunde-un infern
Şi inima-i este blestemul etern,
Buza ei e dulce, însă-i de venin,
Ochiu-i te omoară, când e mai senin.
Şi-apoi ce-i amorul? Visu-i şi părere,
Haina strălucită pusă pe durere”.
Dar dacă e astfel, unde-i a mea zână
Cu chipul de înger muiat în lumină?
– N-a fost niciodată. De-a fost vreodată,
Atunci în mormântul cel rece o cată.
De n-a fost – imagină-ţi singur în tine
Un înger din ceruri cu aripi senine,
Pe care deodată cu sufletul tău
Pe lume-l trimise de sus Dumnezeu
Şi care-nainte de a-l întâlni tu,
În sufletul morţii fiinţa-şi pierdu.
Şi cântă pe-ăst înger de dulce amor
Şi plânge-l cu jale şi plânge-l cu dor;
Din sufletu-ţi rece tu fă o grădină
Cu râuri de cânturi, cu flori de lumină;
Colo-n cimitirul cu cruci risipite
Te primblă adese cu gânduri uimite;
Alege-ţi o cruce, alege-un mormânt
Şi zi: Aici doarme amorul meu sânt;
Şi cântă la capu-i şi cântă mereu:
Dormi dulce şi dusă, tu, sufletul meu!
Rezumat extins la poezia Care-o fi în lume … de Mihai Eminescu
Poezia „Care-o fi în lume …” de Mihai Eminescu este o meditație poetică asupra existenței umane și a vieții în general.
Poezia începe cu o întrebare retorică: „Care-o fi în lume-nțeles”, sugerând că aceasta este o căutare continuă și fără sfârșit a sensului vieții. Autorul își exprimă confuzia și nedumerirea față de ceea ce se întâmplă în jurul său, iar versurile sale sugerează că existența este o enigmă pe care oamenii o încearcă să o rezolve prin diferite mijloace.
El continuă prin a face o legătură între existența umană și natură, sugerând că natura este o sursă de înțelepciune și de cunoaștere. Poezia vorbește despre frumusețea și splendoarea naturii, și despre cum aceasta ne poate ajuta să înțelegem mai bine noi înșine și lumea în care trăim.
În final, poetul ajunge la concluzia că viața este un dar neprețuit și că trebuie să fim recunoscători pentru fiecare moment pe care îl avem. El subliniază faptul că este important să încercăm să înțelegem lumea înconjurătoare și să ne bucurăm de frumusețea și de armonia acesteia.
În ansamblu, poezia „Care-o fi în lume …” este o meditație profundă asupra existenței umane și a tainei vieții. Poezia este plină de simboluri și metafore, iar mesajul său este unul de recunoștință și de contemplare asupra existenței noastre.
Informații adiționale despre Mihai Eminescu
Vezi toate poeziile lui Mihai Eminescu pe povesti-online.com. Citește mai mult despre Mihai Eminescu pe Wikipedia în limba Română.
Mihai Eminescu a fost un poet, prozator și jurnalist român, considerat ca fiind cea mai cunoscută și influentă personalitate din literatura română. A publicat un singur volum antum, Poesii, compus din poemele publicate de-a lungul vieții în revista Convorbiri literare a societății Junimea, din care Eminescu făcea parte. Printre operele notabile se numără Luceafărul, Odă (în metru antic) și cele cinci Scrisori (I, II, III, IV și V).
Ce influenta a avut poezia Care-o fi în lume … de Mihai Eminescu
Poezia „Care-o fi în lume…” de Mihai Eminescu a avut o influență semnificativă asupra literaturii române și asupra receptării poetului în cultura română și universală. Iată câteva moduri în care această poezie a influențat:
- Profunzimea gândurilor: Poezia explorează întrebări existențiale și filozofice, oferind cititorilor o incursiune în gândirea profundă a lui Eminescu. Această abordare a influențat modul în care alți poeți și scriitori abordează teme similare în operele lor.
- Stilul poetic remarcabil: „Care-o fi în lume…” se distinge prin stilul poetic inconfundabil al lui Eminescu, caracterizat prin lirism și imaginație bogată. Acest stil poetic a inspirat și influențat alți poeți să își dezvolte propriile voci artistice.
- Încurajarea contemplării și reflecției: Poezia încurajează cititorii să se gândească la sensul vieții și la misterele universului. Această abordare a avut un impact semnificativ asupra conștiinței și filozofiei cititorilor.
- Iconicitatea lui Eminescu: Mihai Eminescu este considerat cel mai mare poet național al României, iar poezia „Care-o fi în lume…” a contribuit la consolidarea acestui statut. A influențat modul în care este perceput în cultura română și a contribuit la promovarea operei sale în întreaga lume.
În concluzie, poezia „Care-o fi în lume…” de Mihai Eminescu a avut o influență semnificativă prin profunditatea gândurilor, stilul poetic remarcabil, încurajarea contemplației și consolidarea statutului iconica al poetului în literatura și cultura română.
