Cântec de nuntă de Mihai Eminescu

Un fapt divers interesant despre poezia „Cântec de nuntă” de Mihai Eminescu este că aceasta a fost inspirată de o experiență personală a poetului. Se pare că Eminescu a fost invitat la nunta unui prieten apropiat, iar această experiență i-a oferit inspirația necesară pentru a scrie această poezie.

De asemenea, poezia „Cântec de nuntă” a fost scrisă într-un moment important al vieții lui Eminescu, când acesta se afla într-o perioadă dificilă din punct de vedere personal și artistic. Se pare că această poezie a fost scrisă ca o încercare de a depăși aceste dificultăți și de a găsi încurajare și speranță în dragostea și fericirea altor oameni.

Poezia „Cântec de nuntă” a fost interpretată și discutată în cadrul cercului literar românesc de-a lungul timpului, fiind văzută de mulți critici literari ca una dintre cele mai frumoase poezii de dragoste scrise de Eminescu. Aceasta a avut un impact semnificativ asupra literaturii românești și a fost adesea citată și analizată în cadrul studiilor literare.

---

Povestim și cântăm de-acel conte cu drag
Ce-odat locuit-a castelul,
Azi când un nepot al fericelui moșneag
Îl face pe însurățelul.
Fusese acela în sfântul război,
C-onoare luptase pin multe nevoi;
De pe cal când se dete întors înapoi
Găsi cetățuia lui susă ­
Dar slugile, averile dusă.

Acum, conțișorule, acasă că-mi ești…
Dar afli mai rău cele toate,
Căci vânturile trec neoprit prin ferești
Și vin prin odăile toate.
În noaptea de toamnă ce-ar fi de făcut?
Ah! multe de-aceste mai rău le-am trecut.
Vede-se-va mâne ce-ar mai fi de făcut.
Deci iute, în luna bălaie,
În vechiul crevat și în paie.

Și cum el de voie-i așa ațipea,
Sub pat se mișca ceva pare.
Guzanul foșnească oricât și va vrea…
De-ar avea vo fărmioară, cum n-are!
Dar iute!-un pitic se arată deodat
C-a lampei lumină el e spițelat.
Cu mutra lui gravă de-orator încercat
La picioarele contelui vine,
Ce nu doarme, să doarmă voire-ar!

Permisu-ne-am noi sărbători aici sus
De când părăsiși aste sale.
Și când te credeam îndeparte-ncă dus,
Gândeam să petrecem încale,
Și dacă dai voie și nu te înfrici
Petrece-or în gură-îndemână, pitici,
N-onoarea miresei bogate și mici.
Iar contele-n visu-i răspunde
Serviți-vă numai orunde.

Și ies trei călări ce se mișcă ușor,
Ei stătuse sub pat pân-aice,
Le-urmează un cor cântător-sunător
De chipuri posace și mice.
Și car după car ce-s cu toate de rând
De-ți trece vederea ș-auzul văzând,
Cum este-n castelele regilor rând.
În căruța aurită în fine
Mireasa cu oaspeții vine.

Ș-aleargă cu toții acuma-n galop
Să-și aleagă în sală locșorul.
La-nvârtit și la valț și la veselul hop
Își alege oricare odorul.
Ș-acum țiuie, scripcăie, sun zurăind,
Se rotesc și foșnesc, șușăiesc șfârâind,
Țistăiesc, poșpăiesc, șopotesc, zbârâind.
Conțișorul privește și sigur
El crede că zace în friguri.

Ș-acum clappai și dappai și rappai, așea
De laiți, scaune, mese.
La masa cea mare oricare ar vrea
Să stea lângă puicele-alese.
Ș-aduc cârnăciorii, jamboanele mici
Și păsări și pești și fripture pitici
Și vinul înconjură mesele mici,
Și vuiesc, gălăgesc pân- dispare
Întreag-arătare-n cântare.

Vreți ce s-a-ntâmplat mai departe să zic.
Să tacă-atunci zvon și cântare
Ce-atât de gentil el văzuse în mic
I s-a dat ș-a gustat el în mare.
Și trâmbițe, sunet, cântări, tărăboi
Și căruți, călăreți, de mireasă convoi,
Ei vin și s-arăt și se pleacă la noi
Oameni mulți și-n voia lor bună ­
Așa fu și va fi totdeună.

Rezumat extins la poezia Cântec de nuntă de Mihai Eminescu

„Cântec de nuntă” este o poezie a poetului român Mihai Eminescu, scrisă în anul 1883. Aceasta este o poezie lirică, ce exprimă emoțiile și sentimentele asociate cu o nuntă, precum fericirea, dragostea și speranța.

Poezia este structurată într-un format clasic, cu cinci strofe, fiecare conținând câte opt versuri. Versurile sunt pline de imagini poetice și metafore, exprimând un mesaj profund și emoționant.

Tema principală a poeziei este dragostea și unitatea dintre doi oameni care se căsătoresc. Poezia sugerează că dragostea adevărată este o forță puternică și este capabilă să învingă orice obstacol.

Versurile sugerează că o nuntă este o ocazie specială, în care doi oameni se unesc în dragoste și speranță, iar această unitate este simbolizată prin cântec și dans. Poezia exprimă astfel ideea că nuntă este un moment important în viața unui cuplu și trebuie să fie sărbătorită cu entuziasm și bucurie.

Poezia „Cântec de nuntă” a fost interpretată în moduri diferite de critici literari și cercetători de-a lungul timpului. Unii au văzut-o ca o expresie a frumuseții și a misterului dragostei, în timp ce alții au interpretat-o ca o critică subtilă la adresa societății conservatoare și a instituției căsătoriei.

În ansamblu, „Cântec de nuntă” este o poezie lirică, ce exprimă emoțiile și sentimentele asociate cu o nuntă, precum fericirea, dragostea și speranța. Aceasta reprezintă o contribuție importantă la literatura lirică română și rămâne una dintre cele mai cunoscute și apreciate poezii ale lui Mihai Eminescu.