Când marea … de Mihai Eminescu

Un fapt interesant despre poezia „Când marea …” de Mihai Eminescu este că aceasta a fost scrisă într-o perioadă în care poetul se confrunta cu numeroase probleme personale și de sănătate. Eminescu suferea de insomnii, anxietate și probleme de sănătate, iar poezia poate fi considerată o reflectare a stărilor sale de spirit din acea perioadă.

De asemenea, există interpretări care sugerează că poezia „Când marea …” este o meditație asupra condiției umane și asupra relației dintre om și univers. În poezie, Eminescu sugerează că există o conexiune între univers și om și că arta poate fi o modalitate de a explora și de a înțelege această relație.

Poezia a avut o mare influență asupra dezvoltării literaturii române și a adus o contribuție semnificativă la dezvoltarea poeziei lirice moderne. Ea rămâne una dintre cele mai cunoscute și apreciate poezii ale literaturii române și a inspirat numeroase alte creații artistice în perioada postbelică.

În plus, poezia „Când marea …” a fost transpusă în muzică de către compozitorul român George Enescu și a devenit o piesă muzicală populară în rândul publicului român. Aceasta demonstrează impactul puternic pe care poezia lui Eminescu l-a avut asupra culturii române și asupra artei în general.

---

Când marea turbează de valuri împinsă
Şi-şi scutură coama de spume şi vânt,
Când nori-alung ziua din lumea cea plânsă,
Când tunete cânt;
 
Atunci printre nouri, prin vânt şi prin unde
O rază de aur se toarce uşor
Şi-n fundul sălbatec al mării pătrunde
Prin vânt şi prin nor.
 
Ce caută raza din ceruri venită,
Din galbena steauă ce-aleargă prin cer,
Ce caută-n mare, în noaptea-i cernită
Und-razele pier?
 
În fundul cel umed al mării turbate,
În lumea-i noptoasă, în sânu-i de-amar,
Luceşte o steauă în piatră schimbată,
În mărgăritar.
 
E-amantul a stelei ce palidă trece
Şi-aruncă prin nori a ei rază de nea,
E-amantul căzut dintre stele, ce rece
În mare murea.

Rezumat extins la poezia Când marea … de Mihai Eminescu

„Când marea …” este o poezie scrisă de Mihai Eminescu, unul dintre cei mai importanți poeți ai literaturii române. Această poezie este o meditație profundă asupra lumii și a condiției umane, fiind o reflectare a gândurilor și sentimentelor poetului privind existența și sensul vieții.

Poezia este structurată în două strofe și este scrisă într-un stil introspectiv, meditativ și filozofic. În prima strofă, poetul descrie o mare agitată care aruncă valuri puternice pe mal și sugerează că aceasta este o reflectare a turbulențelor din lumea umană. În a doua strofă, poetul se întreabă dacă viața este doar o iluzie, o „umbra-n vânt”, și dacă există o realitate sau un sens în această lume.

Mai mult, poetul meditează asupra rolului artei în a oferi sens și înțelegere în lume. El sugerează că arta poate fi o modalitate de a atinge adevărul și de a înțelege mai bine lumea, sugerând astfel că aceasta poate fi o cale spre împlinire și înțelegere.

Poezia „Când marea …” este o meditație profundă asupra lumii și a condiției umane, fiind o expresie a unei filozofii de viață profunde. Eminescu explorează teme precum existența, sensul vieții și frumusețea artei, oferind o reflecție asupra complexității și fragilității existenței umane.

Poezia a fost una dintre cele mai apreciate creații ale lui Eminescu și a avut un impact puternic asupra cititorilor din acea perioadă. Ea a fost considerată o capodoperă a poeziei lirice moderne și a adus un important tribut poeziei românești.

În concluzie, poezia „Când marea …” de Mihai Eminescu este o meditație profundă asupra lumii și a condiției umane, fiind una dintre cele mai importante creații ale literaturii române. Ea este recunoscută pentru frumusețea și profunzimea sa, dar și pentru abordarea sa poetică sensibilă și introspectivă.