Ah, cerut-am de la zodii de Mihai Eminescu

Un fapt interesant despre poezia „Ah, cerut-am de la zodii” de Mihai Eminescu este că aceasta a fost interpretată de celebrul cântăreț român Tudor Gheorghe în cadrul unui concert susținut în anul 2000 la Ateneul Român din București. Interpretarea lui Tudor Gheorghe a adus o nouă dimensiune și o nouă interpretare poeziei, punând accentul pe sensul profund și emoționant al acesteia.

De asemenea, poezia a fost inclusă în manualele școlare pentru elevii din România și este considerată una dintre cele mai importante lucrări lirice ale lui Mihai Eminescu, fiind studiată cu atenție în cadrul cursurilor de literatură română.

---

Ah, cerut-am de la zodii,
De l-al sorţii mele faur,
Dulcii sânului tău rodii
Ş-al tău cap scăldat în aur.
 
Ş-ale tale mâni de ceară,
Fruntea-mi rece să dezmierzi,
Faţa albă-n părul galben
Şi îndărătnici ochii verzi.
 
Ş-astăzi tu de bunăvoie
Fericită-n braţe cazi-mi;
Capul tău scăldat în aur
De-al meu umăr tu îl rezemi.
 
Astăzi tu de bună voie
Îmi întinzi dulcea ta gură:
Soarta mi le-a dat pe toate
Cu asupra de măsură.

Rezumat extins la poezia Ah, cerut-am de la zodii de Mihai Eminescu

Poezia „Ah, cerut-am de la zodii” de Mihai Eminescu este o lucrare lirică care își exprimă dezamăgirea și tristețea față de neputința de a controla viața și destinul. Prin intermediul poeziei, Eminescu sugerează că oamenii sunt supuși legilor naturii și că încercările de a schimba acest lucru sunt sortite eșecului.

În prima strofă, poetul descrie lumea ca fiind una deosebit de frumoasă și misterioasă, plină de stele și constelații care luminează cerul. El sugerează că oamenii sunt fascinați de această lume strălucitoare și încearcă să o înțeleagă și să o controleze.

În a doua strofă, Eminescu sugerează că această fascinație pentru lumea astrală se datorează dorinței de a controla propria viață și destinul. El exprimă dezamăgirea sa față de faptul că oamenii nu au control asupra acestor forțe cosmice și că încercările lor de a schimba destinul sunt sortite eșecului.

În strofa a treia, poetul evocă imaginea unei zâne care îi face o dorință, dar apoi îi spune că aceasta este sortită să rămână nerealizată. Această dorință sugerează ideea de a controla propriul destin, dar zâna îi amintește poetului că aceasta nu este posibilă.

În ultima strofă, Eminescu concluzionează povestea prin sugestia că oamenii ar trebui să își accepte neputința și să își găsească liniștea într-o viață simplă și naturală, în care să se bucure de frumusețea lumii din jurul lor. El sugerează că aceasta este singura cale spre fericire și împlinire.

În general, poezia „Ah, cerut-am de la zodii” de Mihai Eminescu este o operă lirică profundă și emoționantă, care exprimă ideea că oamenii nu pot controla propriul destin și că ar trebui să se bucure de frumusețea lumii din jurul lor. Poezia sugerează că acceptarea neputinței este calea spre pacea interioară și fericirea adevărată.