Aducând cântări mulţime de Mihai Eminescu

„Fapt divers” despre poezia „Aducând cântări mulțime” de Mihai Eminescu ar fi că aceasta face parte din ciclul de poezii patriotice ale poetului, în care își exprimă admirația și dragostea pentru țara sa și pentru poporul român.

De asemenea, poezia a fost publicată în anul 1883 în revista „Convorbiri literare”, care a fost fondată și condusă de Titu Maiorescu, un important critic literar și personalitate politică din epocă, care a avut o influență semnificativă asupra literaturii și culturii românești.

În poezie, Eminescu evocă frumusețea și bogăția naturală a țării sale, subliniind importanța păstrării tradițiilor și valorilor naționale. Totodată, poetul exprimă dorința de a contribui la dezvoltarea și progresul României, prin intermediul artei sale.

Prin intermediul acestei poezii, Mihai Eminescu a devenit un important simbol al patriotismului și al dragostei pentru țară, iar poezia a devenit o lucrare lirică valoroasă pentru literatura română.

---

Aducând cântări mulţime
Şi mai bune şi mai rele,
Mă întreb cu îndoială
Cine caută la ele?
 
Cată cei ce noaptea, ziua
Îşi muncesc sărmana minte –
Plebea multe ştiutoare
Pentru pâine, pentru linte?
 
Sau cei ce păzesc cântarul
A dreptăţii, dragă Doamne,
Ce la domni sărută mâna
Ş-altceva încă la doamne?
 
Sau acei care-şi pun osul
Carul statului de-l mişcă?
Ah, prea ştii mai dinainte
Tot ce-i doare şi ce-i pişcă.
 
Eu nu pot să le dau lefuri,
Nici onoruri, nici pensiune.
Nu-s în stare nici să judec
Merite pentru naţiune.
 
Toţi acei ce-n astă lume
Vor ceva… mă lese-n pace,
Eu nu voi nimic, nimica,
Decât pace, pace, pace.
 
Şi de-or trece pe-aste şiruri
Ochii cei cuminţi de fată
Sau a junelui privire
De visare îngrecată,
 
De vor trece într-o viaţă
Doruri multe-ndefinite:
Or privi sub flori albastre
Aste pagine citite
 
Şi dureri scânteietoare
Şi tablouri înfocate
Vor pătrunde tremurânde
Aste suflete curate.
 
Da, la voi se-ndreaptă cartea-mi,
La voi inimi cu aripe.
Ah! lăsaţi ca să vă ducă
Pe-altă lume-n două clipe.

Rezumat extins la poezia Aducând cântări mulţime de Mihai Eminescu

„Aducând cântări mulţime” este o poezie a lui Mihai Eminescu, scrisă în stilul său inconfundabil, în care poetul exprimă admiraţia sa pentru luptătorii şi personalităţile care au contribuit la lupta pentru libertate şi dreptate. Poezia are un ton solemn şi solemn şi este alcătuită din opt strofe, fiecare având patru versuri.

În prima strofă, poetul vorbeşte despre cum cei care au luptat pentru libertatea poporului român au fost înzestraţi cu o forţă specială şi un curaj care le-a permis să treacă prin cele mai grele momente ale vieţii lor. El afirmă că aceşti luptători sunt ca nişte eroi ai antichităţii, care îşi asumă riscuri şi sacrificii pentru a-şi realiza idealurile.

În strofa a doua, Eminescu subliniază importanţa luptei pentru libertate şi dreptate şi se referă la vremurile dificile prin care a trecut poporul român, care a fost adesea subjugat şi asuprit de puterile străine. Cu toate acestea, poetul afirmă că spiritul de luptă şi voinţa poporului român nu au putut fi niciodată înfrânţi şi că aceştia s-au ridicat mereu împotriva tiraniei.

În următoarele strofe, Eminescu face referire la personalităţi importante ale istoriei româneşti, cum ar fi Mircea cel Bătrân sau Ştefan cel Mare, care au luptat cu curaj împotriva duşmanilor şi au apărat drepturile şi libertăţile poporului lor. El îi descrie pe aceşti eroi ca pe nişte sori ai libertăţii, care strălucesc puternic şi îi inspiră pe ceilalţi să lupte pentru dreptate.

În strofa a şaptea, Eminescu vorbeşte despre cum aceşti eroi au rămas vii prin amintirea şi legenda lor, care a fost transmisă din generaţie în generaţie. El afirmă că aceşti eroi sunt încă prezenţi în sufletele românilor şi îi inspiră să continue să lupte pentru libertate şi dreptate.

În final, poetul aduce un omagiu celor care luptă pentru libertate şi dreptate în prezent şi îi îndeamnă pe toţi cei care cred în valorile acestora să li se alăture. El subliniază importanţa continuării luptei împotriva injustiţiei şi subjugării şi afirmă că acesta este un scop nobil pentru care merită să lupţi.

În ansamblu, poezia „Aducând cântări mulţime” este o apel la luptă împotriva injustiţiei şi opresiunii, care subliniază importanţa curajului şi a voinţei în lupta pentru libertate şi dreptate.