Din munți bătrâni și din păduri mărețe
Se nasc izvoare, ropotind se plimbă,
Deprind pe rând oceanica lor limbă
Și sunt în codri pustnici cântărețe.
Poezii
mii de poezii in Romana. Poezia românească este una dintre cele mai bogate și variate expresii culturale ale poporului român. De-a lungul secolelor, poezia românească a evoluat și s-a dezvoltat prin intermediul unor figuri literare emblematice, precum Mihai Eminescu, George Coșbuc, Tudor Arghezi sau Nichita Stănescu.
Una dintre caracteristicile poeziei românești este legătura strânsă pe care o are cu istoria și cultura românească. Poezii precum „Luceafărul” și „Mai am un singur dor” ale lui Eminescu, „Miorița” a lui Vasile Alecsandri sau „Moartea căprioarei” de George Coșbuc, reprezintă nu doar opere literare, ci și un fel de imnuri naționale care își au rădăcinile în cultura și istoria românească.
Poezia românească este, de asemenea, puternic influențată de evenimentele și ideile politice ale timpului în care a fost scrisă. În perioada interbelică, mulți poeți români s-au alăturat mișcărilor artistice și politice ale vremii, cum ar fi „Generația de la 1910” și mișcarea naționalistă. În anii ’60 și ’70, poeții români au început să exploreze teme mai contemporane, precum alienarea și disidența față de regimul comunist.
În prezent, poezia românească continuă să fie un mod important prin care se exprimă sentimentele și ideile poporului român. Poetul și eseistul Mircea Cărtărescu este unul dintre cei mai renumiți poeți ai României de astăzi, cu opere precum „Levanticai” și „Orbitor”. Alți poeți contemporani, precum Ioana Ieronim, Ana Blandiana sau Radu Vancu, au câștigat de-a lungul anilor numeroase premii și recunoașteri internaționale pentru contribuția lor la literatura română.
În concluzie, poezia românească reprezintă o parte importantă din cultura și istoria românească, cu o tradiție bogată și variată. De-a lungul secolelor, poezia românească a evoluat și s-a dezvoltat în concordanță cu evenimentele politice și culturale ale vremii, reprezentând o formă valoroasă de exprimare artistică și de identitate culturală.
Sboar’ al nopții negru flutur de Mihai Eminescu
Sboar’ al nopții negru flutur
Cu-a lui aripi ostenite,
Pe când crengile se scutur
Pe cărări înțelenite.
Rondelul de aur de Alexandru Macedonski
Caldura de aur topit,
Si pulbere de-aur pe grane,
Ciobani si oi de-aur la stane,
Si aur pe flori risipit.
Haide mamă haide tată de Adrian Păunescu
Haide, mamă, haide, mamă, hai,
Nişte linişte să-mi dai,
Haide, tată, haide, tată, hai,
Nişte linişte să-mi dai.
Hai să mergem într-o seară de Adrian Păunescu
Hai să mergem într-o seară
Și scăpați de ultimul deochi
Într-o crâșmă ordinară,
Să tăcem, privindu-ne în ochi.
Groapa de Adrian Păunescu
Dar, vai, toţi cetăţenii care sapă
Și obosesc şi dorm şi sapă iar,
Lărgesc inconştient acest coşmar,
Lărgesc inconştient această groapă.
Grădina cu flori de Adrian Păunescu
Ți-am adus o grădină cu flori,
cât în brațe mi-a-ncăput,
poţi să urci, să rămâi, să cobori,
eu ţi-o dau pentr-un singur sărut.
Fratelui tipograf de Adrian Păunescu
În hala paginației e frig,
Un telefon apocaliptic sună,
Ridică telefonul, când te strig,
Și hai să facem o revistă bună.
Fluturele de povară de Adrian Păunescu
Când vin dureri încet, de nicăierea,
Și steagul casei bate mohorât,
Eu tuturora vă șoptesc atât:
Pe draga mea n-o sperie durerea.
Florile dalbe de Adrian Păunescu
Aşadar, nu mai e voie să cântăm
Florile dalbe.
S-a făcut încă un pas înainte
În direcţia cuceririi definitive
A fizionomiei noastre ca popor.



