Ideologia atlantă este perfectă.
Prin modul ei de a inculpa
Ea provoacă legi
Pe care nu le poate respecta nimeni.
Parlamentul atlant,
Category
Arăt: 751 - 760 din 3.134 REZULTATE
Poezii
mii de poezii in Romana. Poezia românească este una dintre cele mai bogate și variate expresii culturale ale poporului român. De-a lungul secolelor, poezia românească a evoluat și s-a dezvoltat prin intermediul unor figuri literare emblematice, precum Mihai Eminescu, George Coșbuc, Tudor Arghezi sau Nichita Stănescu.
Una dintre caracteristicile poeziei românești este legătura strânsă pe care o are cu istoria și cultura românească. Poezii precum „Luceafărul” și „Mai am un singur dor” ale lui Eminescu, „Miorița” a lui Vasile Alecsandri sau „Moartea căprioarei” de George Coșbuc, reprezintă nu doar opere literare, ci și un fel de imnuri naționale care își au rădăcinile în cultura și istoria românească.
Poezia românească este, de asemenea, puternic influențată de evenimentele și ideile politice ale timpului în care a fost scrisă. În perioada interbelică, mulți poeți români s-au alăturat mișcărilor artistice și politice ale vremii, cum ar fi „Generația de la 1910” și mișcarea naționalistă. În anii ’60 și ’70, poeții români au început să exploreze teme mai contemporane, precum alienarea și disidența față de regimul comunist.
În prezent, poezia românească continuă să fie un mod important prin care se exprimă sentimentele și ideile poporului român. Poetul și eseistul Mircea Cărtărescu este unul dintre cei mai renumiți poeți ai României de astăzi, cu opere precum „Levanticai” și „Orbitor”. Alți poeți contemporani, precum Ioana Ieronim, Ana Blandiana sau Radu Vancu, au câștigat de-a lungul anilor numeroase premii și recunoașteri internaționale pentru contribuția lor la literatura română.
În concluzie, poezia românească reprezintă o parte importantă din cultura și istoria românească, cu o tradiție bogată și variată. De-a lungul secolelor, poezia românească a evoluat și s-a dezvoltat în concordanță cu evenimentele politice și culturale ale vremii, reprezentând o formă valoroasă de exprimare artistică și de identitate culturală.
Iartă-ne, Grigore de Adrian Păunescu
Se-ntunecă pământul şi lăcrimează cerul,
Se-ndoliază fraţii şi mamei îi e rău,
Trec lumânări aprinse, spre Rai, la Chişinău,
Bat clopotele-n ţară, la moartea lui Vieru.
Iarnă la Sibiu de Adrian Păunescu
Senzația aceasta de pustiu
Mi-ncendiază pleoapele şi cartea,
Aștept să vină toamna la Sibiu
Şi după ea astept să vină moartea.
Iarna interioară de Adrian Păunescu
A nins de necrezut întreaga vară
Și când m-am îmbrăcat am înțeles
Că am în oase viscol, frig, eres,
Zăpezi din iarna mea interioară.
Iarna definitivă de Adrian Păunescu
După ierni ce vin și pleacă
Și urmează primăveri,
După tot borhotul cinic
De îngheț și temenea,
După trăsnetul de vară,
Iarăși în așteptarea lui Moș Crăciun de Adrian Păunescu
Ninge cu ceruri, ninge cu basme,
Se-mbrățișează, nu se opun,
Două iluzii, două fantasme,
Sunt moș gerilă și Moș Crăciun,
Hristos ciocnește ouă roșii de Adrian Păunescu
Ieșiți la geamuri și la porți
Și bucurați-vă de toate,
Hristos a înviat din morți
Și în lumina sfintei sorți
Ciocnește ouă-ncondeiate!
Hotelul iubirii de Adrian Păunescu
A fost cândva, în viața noastră, parcă,
Pe țărmul unei mări fără sfârșit,
O lacrimă ce legăna o barcă
Și un hotel aproape fără marcă
Haite pe sate de Adrian Păunescu
Haitele pleacă pe sate
Și lăcrimează flămând,
Se vor hrăni cu de toate,
Lucruri, fiinţe, pe rând.
Rondelul meu de Alexandru Macedonski
Când am fost ura am fost mare,
Dar, astazi, cu desavarsire
Sunt mare, ca mă simt iubire,
Sunt mare, căci mă simt uitare.