Eu nu mai am puterea să revin,
nu te acuz, nu-ți fac portret de vină,
nu pot s-adorm, țin ochii în lumină
și tot ce simt nu-i spusă, e destin.
Category
Arăt: 741 - 750 din 3.134 REZULTATE
Poezii
mii de poezii in Romana. Poezia românească este una dintre cele mai bogate și variate expresii culturale ale poporului român. De-a lungul secolelor, poezia românească a evoluat și s-a dezvoltat prin intermediul unor figuri literare emblematice, precum Mihai Eminescu, George Coșbuc, Tudor Arghezi sau Nichita Stănescu.
Una dintre caracteristicile poeziei românești este legătura strânsă pe care o are cu istoria și cultura românească. Poezii precum „Luceafărul” și „Mai am un singur dor” ale lui Eminescu, „Miorița” a lui Vasile Alecsandri sau „Moartea căprioarei” de George Coșbuc, reprezintă nu doar opere literare, ci și un fel de imnuri naționale care își au rădăcinile în cultura și istoria românească.
Poezia românească este, de asemenea, puternic influențată de evenimentele și ideile politice ale timpului în care a fost scrisă. În perioada interbelică, mulți poeți români s-au alăturat mișcărilor artistice și politice ale vremii, cum ar fi „Generația de la 1910” și mișcarea naționalistă. În anii ’60 și ’70, poeții români au început să exploreze teme mai contemporane, precum alienarea și disidența față de regimul comunist.
În prezent, poezia românească continuă să fie un mod important prin care se exprimă sentimentele și ideile poporului român. Poetul și eseistul Mircea Cărtărescu este unul dintre cei mai renumiți poeți ai României de astăzi, cu opere precum „Levanticai” și „Orbitor”. Alți poeți contemporani, precum Ioana Ieronim, Ana Blandiana sau Radu Vancu, au câștigat de-a lungul anilor numeroase premii și recunoașteri internaționale pentru contribuția lor la literatura română.
În concluzie, poezia românească reprezintă o parte importantă din cultura și istoria românească, cu o tradiție bogată și variată. De-a lungul secolelor, poezia românească a evoluat și s-a dezvoltat în concordanță cu evenimentele politice și culturale ale vremii, reprezentând o formă valoroasă de exprimare artistică și de identitate culturală.
Imnul României Mari de Adrian Păunescu
Nu ne jucăm cu țara și cu neamul,
Ar fi rușine și ar fi păcat,
E-al nostru râul și al nostru ramul
Și mama nu e de negociat.
Îmi ești nevroză de Adrian Păunescu
Pedeapsa mea va fi uitarea, îngenuncheat ți-o pregătesc,
Va fi suprema mea jignire,față de tine, adorato,
Silit să îmi retrag iubirea ce zi de zi ți-am acordat-o,
Îmbătrânise de Adrian Păunescu
Odată l-au ascuns pe tata-mare
Și nu l-am mai găsit o săptămână,
S-a-ntors mai scund cu-aproape-un lat de mână,
A stat în pat și a cerut ziare.
Iluzia ca primăvara de Adrian Păunescu
Mi-a mai rămas iluzia cretină
Că, după tot ce s-a-ntâmplat să moară,
Vom învia şi noi la primăvară
În tragica şi frageda lumină.
Iluzia c-am s-ajung la tine de Adrian Păunescu
Până acolo dac-ar fi un tren
Şi gările s-ar aşeza-mpotrivă,
Eu, negreşit, m-aş înhăma la el
Şi-aş accepta să-i fiu locomotivă.
Ieșirile din Bucovina de Adrian Păunescu
Cu ochii împăienjeniți,
de parcă-mi pâlpâie retina,
am înțeles, mai e puțin,
și voi ieși din Bucovina.
De unde, mă întreb, mai am
în minte-atâta dor de ducă,
Ieșirea din coșmar de Adrian Păunescu
E un coșmar să vezi în jurul tău
O-ntreagă țară cum se prăbușește
Și binele, îngenuncheat de rău,
Și fierul roșu, biruit de clește.
Ieșirea din cerc de Adrian Păunescu
Ascultă tu, iubirea mea, ascultă
De ce mi-e dat de forme să alerg.
Că s-a mărit plăcerea lor ocultă
De-a-nscrie toate formele în cerc.
Ies în stradă de Adrian Păunescu
Eu nu mai pot, vrea cineva să creadă
că nu mai pot, că-mi este prea deajuns?
Aştept tăcut o vorbă de răspuns
şi-n iarna asta voi ieşi în stradă.