Într-o casă foarte mare,
Pe o masă mare, o căsuţă,
În căsuţă, o măsuţă,
Pe măsuţă, o căscioară,
În căscioară, o măscioară,
Pe măscioară, o călimară.
Poezii
mii de poezii in Romana. Poezia românească este una dintre cele mai bogate și variate expresii culturale ale poporului român. De-a lungul secolelor, poezia românească a evoluat și s-a dezvoltat prin intermediul unor figuri literare emblematice, precum Mihai Eminescu, George Coșbuc, Tudor Arghezi sau Nichita Stănescu.
Una dintre caracteristicile poeziei românești este legătura strânsă pe care o are cu istoria și cultura românească. Poezii precum „Luceafărul” și „Mai am un singur dor” ale lui Eminescu, „Miorița” a lui Vasile Alecsandri sau „Moartea căprioarei” de George Coșbuc, reprezintă nu doar opere literare, ci și un fel de imnuri naționale care își au rădăcinile în cultura și istoria românească.
Poezia românească este, de asemenea, puternic influențată de evenimentele și ideile politice ale timpului în care a fost scrisă. În perioada interbelică, mulți poeți români s-au alăturat mișcărilor artistice și politice ale vremii, cum ar fi „Generația de la 1910” și mișcarea naționalistă. În anii ’60 și ’70, poeții români au început să exploreze teme mai contemporane, precum alienarea și disidența față de regimul comunist.
În prezent, poezia românească continuă să fie un mod important prin care se exprimă sentimentele și ideile poporului român. Poetul și eseistul Mircea Cărtărescu este unul dintre cei mai renumiți poeți ai României de astăzi, cu opere precum „Levanticai” și „Orbitor”. Alți poeți contemporani, precum Ioana Ieronim, Ana Blandiana sau Radu Vancu, au câștigat de-a lungul anilor numeroase premii și recunoașteri internaționale pentru contribuția lor la literatura română.
În concluzie, poezia românească reprezintă o parte importantă din cultura și istoria românească, cu o tradiție bogată și variată. De-a lungul secolelor, poezia românească a evoluat și s-a dezvoltat în concordanță cu evenimentele politice și culturale ale vremii, reprezentând o formă valoroasă de exprimare artistică și de identitate culturală.
Noaptea dintr-un buzunar de Constanţa Buzea
Plâng de mila ta, Negrilă,
Că ai fost un greier prost!
E greşeala nimănui
Că te-a-nchis în floarea lui
Albul nufăr
Ca-ntr-un cufăr!
Ceasuri de Constanţa Buzea
– Ceas cu pasăre, năuc,
Ceas cu cuc,
Ore şi minute-nvârţi,
Ruginit de bătrâneţe,
Tic-tac-scârţ!
Tic-tac-scârţ!
Ce spunea un băieţel de Constanţa Buzea
Îmi spunea un băieţel
Că ar vrea mult, mult şi el
Să se facă o zi miel,
Ca să poarte clopoţel.
Câinii, cuţii, căţelandrii de Constanţa Buzea
Câinii, cuţii, căţelandrii,
Sunt şi buni, şi răi, şi tandri,
Dau din coadă, latră, fug,
Sunt şi câini ce trag la jug.
Buclă-de-lână de Constanţa Buzea
Lumea din carte
Ochiul o-mparte,
Parcă-i o canăn
Cu două toarte.
Bostanele şi tărtăcuţa de Constanţa Buzea
Bostanele şi tărtăcuţa
Petrec la nunta lor, ehei!
Opt cai albaştri şi buiaştri
Hurducăind le duc căruţa,
Acolo unde cred că eşti de Constanţa Buzea
Acolo unde cred că eşti
Nici trenurile nu străbat
Acolo ca de sticlă par
Pădurile de brad brumat.
Zgomotocicleta de Constanţa Buzea
Când trec cu zgomotocicleta mea pe stradă,
Voi cu mirare-n urma mea priviţi,
Alunecând de-a valma în zăpadă
Şi ridicându-vă cam zgomototoliţi.
Zgaibă-cot de Constanţa Buzea
Toţi piticii se mirară
Când le-am spus alaltăseară
Că şi libelula zboară.
Mă-ntrebă deodată Zgaibă:
– Libelulele, când zboară,

