Veveriţa din revistă
Sună nasul în batistă.
Se va duce la spital,
La un doctor papagal.
Poezii
mii de poezii in Romana. Poezia românească este una dintre cele mai bogate și variate expresii culturale ale poporului român. De-a lungul secolelor, poezia românească a evoluat și s-a dezvoltat prin intermediul unor figuri literare emblematice, precum Mihai Eminescu, George Coșbuc, Tudor Arghezi sau Nichita Stănescu.
Una dintre caracteristicile poeziei românești este legătura strânsă pe care o are cu istoria și cultura românească. Poezii precum „Luceafărul” și „Mai am un singur dor” ale lui Eminescu, „Miorița” a lui Vasile Alecsandri sau „Moartea căprioarei” de George Coșbuc, reprezintă nu doar opere literare, ci și un fel de imnuri naționale care își au rădăcinile în cultura și istoria românească.
Poezia românească este, de asemenea, puternic influențată de evenimentele și ideile politice ale timpului în care a fost scrisă. În perioada interbelică, mulți poeți români s-au alăturat mișcărilor artistice și politice ale vremii, cum ar fi „Generația de la 1910” și mișcarea naționalistă. În anii ’60 și ’70, poeții români au început să exploreze teme mai contemporane, precum alienarea și disidența față de regimul comunist.
În prezent, poezia românească continuă să fie un mod important prin care se exprimă sentimentele și ideile poporului român. Poetul și eseistul Mircea Cărtărescu este unul dintre cei mai renumiți poeți ai României de astăzi, cu opere precum „Levanticai” și „Orbitor”. Alți poeți contemporani, precum Ioana Ieronim, Ana Blandiana sau Radu Vancu, au câștigat de-a lungul anilor numeroase premii și recunoașteri internaționale pentru contribuția lor la literatura română.
În concluzie, poezia românească reprezintă o parte importantă din cultura și istoria românească, cu o tradiție bogată și variată. De-a lungul secolelor, poezia românească a evoluat și s-a dezvoltat în concordanță cu evenimentele politice și culturale ale vremii, reprezentând o formă valoroasă de exprimare artistică și de identitate culturală.
Vântul are păr tăiat de Constanţa Buzea
Vântul ăsta e băiat?
N-are şapcă, n-are barbă?
Vrei să-l tragi puţin de păr,
Şi, când colo, rupi o iarbă.
Vântul are păr tăiat?
Nu te trag de mânecă de Constanţa Buzea
– Ce te-ncrunţi
Cu patru frunţi?
Vino pe la mine, că
Fac gogoşi duminică!
Ce te-ncrunţi la mine, că
Nu te trag de mânecă!
Despărţirea II de Vasile Alecsandri
Unde te duci, bărbăţele, Şi cui mă laşi, sufleţele? Cum de nu te-nduri de mine Şi laşi să plâng după tine
Singurătate de Grigore Vieru
Singurătate de Grigore Vieru
Soarele, vântul şi gerul de Vasile Alecsandri
Trei călători fantastici cutreieră pământul: Soarele splendid, gerul îngrozitor şi vântul.
Vânătoare de balene de Constanţa Buzea
Milioane, bilioane
În vreo două-trei oceane
Printre valuri vin alene
Trilioane de balene.
Patru portărei de George Coşbuc
Din larguri de palată ies patru portărei:
Au coifuri, au ceaprazuri, au suliţa la ei.
Pământul uitării de George Coşbuc
Acesta-i un cântec de bard ostenit,
De bard din pământul uitării.
Strămoşii-mi acolo pe stâlpi de granit
Cu albe portaluri un templu-au clădit
De marmură-n marginea mării.
Un prieten bufnicior de Constanţa Buzea
Pe muteşte, pe furiş
Strecurat în bătătură,
Hoţul vine, hoţul fură.
O fi şarpe? O fi vidră?
O fi vulpe rătăcită?
O fi, cine ştie ce?
Merge ca un şoarece.




