Iubiri din alte vremi, năluce,
Și doruri ce m-ați amăgit,
Cu-ntreg amarul fericirii, —
Plecați din sufletu-mi trudit!
Poezii
mii de poezii in Romana. Poezia românească este una dintre cele mai bogate și variate expresii culturale ale poporului român. De-a lungul secolelor, poezia românească a evoluat și s-a dezvoltat prin intermediul unor figuri literare emblematice, precum Mihai Eminescu, George Coșbuc, Tudor Arghezi sau Nichita Stănescu.
Una dintre caracteristicile poeziei românești este legătura strânsă pe care o are cu istoria și cultura românească. Poezii precum „Luceafărul” și „Mai am un singur dor” ale lui Eminescu, „Miorița” a lui Vasile Alecsandri sau „Moartea căprioarei” de George Coșbuc, reprezintă nu doar opere literare, ci și un fel de imnuri naționale care își au rădăcinile în cultura și istoria românească.
Poezia românească este, de asemenea, puternic influențată de evenimentele și ideile politice ale timpului în care a fost scrisă. În perioada interbelică, mulți poeți români s-au alăturat mișcărilor artistice și politice ale vremii, cum ar fi „Generația de la 1910” și mișcarea naționalistă. În anii ’60 și ’70, poeții români au început să exploreze teme mai contemporane, precum alienarea și disidența față de regimul comunist.
În prezent, poezia românească continuă să fie un mod important prin care se exprimă sentimentele și ideile poporului român. Poetul și eseistul Mircea Cărtărescu este unul dintre cei mai renumiți poeți ai României de astăzi, cu opere precum „Levanticai” și „Orbitor”. Alți poeți contemporani, precum Ioana Ieronim, Ana Blandiana sau Radu Vancu, au câștigat de-a lungul anilor numeroase premii și recunoașteri internaționale pentru contribuția lor la literatura română.
În concluzie, poezia românească reprezintă o parte importantă din cultura și istoria românească, cu o tradiție bogată și variată. De-a lungul secolelor, poezia românească a evoluat și s-a dezvoltat în concordanță cu evenimentele politice și culturale ale vremii, reprezentând o formă valoroasă de exprimare artistică și de identitate culturală.
Tăcerea dezvăluitoare de Elena Farago
Atunci, in ziua ce-o simt inca
traind
de parc-ar fi acuma,
in preajma unei miristi care
murea sub nenduratul fum
Sufletul meu astăzi îşi dezgroapă morţii de Elena Farago
Flori de-o zi, de-o clipă
Mi le-adun acuma,
Să le culc cenuşa înfrăţită-n huma
Unei mice şi albe şi tăcute gropi.
Scrisoare de Elena Farago
Şi tot aşa pe înserate cum e acum – ţi-aduci aminte?
Stam amândoi, acum e anul… noi amândoi! ce dulce-mi sună
Romanță de Elena Farago
În lanțul legilor haine,
Zadarnic mâinile se frâng; —
Cu fiecare zi ce vine
Se sting luminile… se sting!…
Renunțare de Elena Farago
Tu, ce-ai venit zambind cum numai
Trimisii primaverii vin,
Tu, ce-ai venit zambind
prin plansul innegurat ce-l cerne bruma,
Reminescență de Elena Farago
În serile de toamnă,
Când îngerii întind
Pe-nchişii ochi ai zilei bolnave
Vălul serii,
Ne pomenim adesea
O femeie trecută vorbește cu toamna de Elena Farago
Si te-asteptam si-acuma
cu aceeasi vana tinga
Ce-o simt de cum te-apropii
de-atit amar de ani
Nu-i nimeni de Elena Farago
Nu-i dor și nici durere în tihna ce te doare,
Ci-n ceasul ăsta parcă tot gândul ți se pare
Că se topește-n greul unei adânci tăceri,
Noiemvrie de Elena Farago
În lâncedul soare de-amiază, grădina Își zvânta din brazde noroiul, și cum Nu-i nimeni să-i cate răcoarea acum, Dar zborul de cioare îi…

