În zadar îmbelșugarea
Șade-n vatra celor cari
Săvârșesc nerușinarea
De se dau robi la cei mari,
Poezii
mii de poezii in Romana. Poezia românească este una dintre cele mai bogate și variate expresii culturale ale poporului român. De-a lungul secolelor, poezia românească a evoluat și s-a dezvoltat prin intermediul unor figuri literare emblematice, precum Mihai Eminescu, George Coșbuc, Tudor Arghezi sau Nichita Stănescu.
Una dintre caracteristicile poeziei românești este legătura strânsă pe care o are cu istoria și cultura românească. Poezii precum „Luceafărul” și „Mai am un singur dor” ale lui Eminescu, „Miorița” a lui Vasile Alecsandri sau „Moartea căprioarei” de George Coșbuc, reprezintă nu doar opere literare, ci și un fel de imnuri naționale care își au rădăcinile în cultura și istoria românească.
Poezia românească este, de asemenea, puternic influențată de evenimentele și ideile politice ale timpului în care a fost scrisă. În perioada interbelică, mulți poeți români s-au alăturat mișcărilor artistice și politice ale vremii, cum ar fi „Generația de la 1910” și mișcarea naționalistă. În anii ’60 și ’70, poeții români au început să exploreze teme mai contemporane, precum alienarea și disidența față de regimul comunist.
În prezent, poezia românească continuă să fie un mod important prin care se exprimă sentimentele și ideile poporului român. Poetul și eseistul Mircea Cărtărescu este unul dintre cei mai renumiți poeți ai României de astăzi, cu opere precum „Levanticai” și „Orbitor”. Alți poeți contemporani, precum Ioana Ieronim, Ana Blandiana sau Radu Vancu, au câștigat de-a lungul anilor numeroase premii și recunoașteri internaționale pentru contribuția lor la literatura română.
În concluzie, poezia românească reprezintă o parte importantă din cultura și istoria românească, cu o tradiție bogată și variată. De-a lungul secolelor, poezia românească a evoluat și s-a dezvoltat în concordanță cu evenimentele politice și culturale ale vremii, reprezentând o formă valoroasă de exprimare artistică și de identitate culturală.
Calul arabului de Alexandru Macedonski
Arabul căzuse în aspră robie,
Mușchioasele-i brațe legate era…
El n-o să-și mai vadă nici cort, nici soție,
Nici larga pustie
Dragostea de puiculiță de Mihai Eminescu
Dragostea de puiculiță
Ca gușa de porumbiță,
Cu gurița mititea,
Cu gropițe lângă ea,
In iad mai daunazi, cativa raposati de Grigore Alexandrescu
În iad, mai deunazi, câtiva raposati,
Care în viata treceau de-nvatati,
Dadusera jalba, aratând ca cer
Sa se pedepseasca jupânul Voltaire,
Filozoful Blagomirea de Ion Luca Caragiale
Filozoful Blagomirea ține-n mână adevărul,
Și de-aceea se muncește a seca tot călimărul
La Paști de George Topârceanu
Astăzi în sufragerie
Dormitau pe-o farfurie,
Necăjite si mânjite,
Zece ouă înroşite.
Rondelul uriașului de Alexandru Macedonski
Monstruos se-ntinde-oraşul.
Viciul joacă-n el pe brânci.
Are
case, lanţ de stânci.
Când toate trec şi-mbătrânesc de Alexandru Macedonski
O! poezie, pe când toate în lume trec si-mbatrânesc,
Când nu mai sunt nici eu baiatul cu inima nevinovata,
Inca o zi – Grigore Alexandrescu
Inca o zi cu tine, o zi de fericire,
În dulcile extazuri ce simt, când te privesc:
Înca un ceas… un zâmbet… Adânca mea iubire
Finis de Ion Luca Caragiale
Un meteor!… Bizară auroră boreală
Din polul nord la polul d-amiază… Din Zenit
Până-n Nadir cutremur… iar sfera siderală





