Iata Pometestii, iata Adancata,
Scurtul pod de barne este retrecut.
Re’nviaza mama, îmi zambeste tata…
Vreme cata curs-a parca n-a trecut.
Category
Arăt: 1161 - 1170 din 3.134 REZULTATE
Poezii
mii de poezii in Romana. Poezia românească este una dintre cele mai bogate și variate expresii culturale ale poporului român. De-a lungul secolelor, poezia românească a evoluat și s-a dezvoltat prin intermediul unor figuri literare emblematice, precum Mihai Eminescu, George Coșbuc, Tudor Arghezi sau Nichita Stănescu.
Una dintre caracteristicile poeziei românești este legătura strânsă pe care o are cu istoria și cultura românească. Poezii precum „Luceafărul” și „Mai am un singur dor” ale lui Eminescu, „Miorița” a lui Vasile Alecsandri sau „Moartea căprioarei” de George Coșbuc, reprezintă nu doar opere literare, ci și un fel de imnuri naționale care își au rădăcinile în cultura și istoria românească.
Poezia românească este, de asemenea, puternic influențată de evenimentele și ideile politice ale timpului în care a fost scrisă. În perioada interbelică, mulți poeți români s-au alăturat mișcărilor artistice și politice ale vremii, cum ar fi „Generația de la 1910” și mișcarea naționalistă. În anii ’60 și ’70, poeții români au început să exploreze teme mai contemporane, precum alienarea și disidența față de regimul comunist.
În prezent, poezia românească continuă să fie un mod important prin care se exprimă sentimentele și ideile poporului român. Poetul și eseistul Mircea Cărtărescu este unul dintre cei mai renumiți poeți ai României de astăzi, cu opere precum „Levanticai” și „Orbitor”. Alți poeți contemporani, precum Ioana Ieronim, Ana Blandiana sau Radu Vancu, au câștigat de-a lungul anilor numeroase premii și recunoașteri internaționale pentru contribuția lor la literatura română.
În concluzie, poezia românească reprezintă o parte importantă din cultura și istoria românească, cu o tradiție bogată și variată. De-a lungul secolelor, poezia românească a evoluat și s-a dezvoltat în concordanță cu evenimentele politice și culturale ale vremii, reprezentând o formă valoroasă de exprimare artistică și de identitate culturală.
Cântec de Alexandru Macedonski
Şi pentru ce n-ar fi permis
Al vieţii mele tainic vis
Să-l împlineşti,
Iubindu-te, să mă iubeşti?
Inima mea e tristă de Grigore Alexandrescu
Inima-mi e-ntristată,
Și-n lacrimi înecată,
La fericiri trecute gîndește în zadar!
La vânătoare de George Topârceanu
Sus, pe dealuri, Toamna pune
Mirişti galbene-n lumină,
Arături ca de cărbune
Cântecul ploaiei de Alexandru Macedonski
Plouă, plouă,
Plouă cît poate să plouă.
Cu ploaia ce cade, m-apasă
Durerea cea veche, cea nouă…
O profesiune de credință de Grigore Alexandrescu
Domnilor alegatori, ma rog sa fiu ascultat,
Si dupa ce m-ati citi ma rog sa fiu deputat.
Caci am cuvinte sa crez ca la Divanul ad-hoc,
Pe oceanul vremii de Ion Luca Caragiale
Un an, de când cu tine pe al vremii ocean
Plutind, viaţa-mi pare-un cântec … O, ce an!
Ce an de fericire ! Şi noi ce putem oare?
Martie de George Topârceanu
Prin luminişul crângului tăcut,
De-atâta vreme nimeni n-a trecut.
Castelul de Alexandru Macedonski
Castelul în ruine domneşte peste vale
Din turnuri retezate se-mprăştie o jale,
Şi stema ce pe-oricine să-nfrunte cuteza,
O impresie de Grigore Alexandrescu
Putini erau la numar ostasii României,
Dar când ale lor cete pe luciul câmpiei
Semet înaintara cu pas rasunator,