Amurg fanariot pe București,
În vremuri de corupție măreață,
Și-ntr-un vacarm de zvonuri și de vești,
Se-aude brusc, prin pâcle dușmănești,
Poezii
Despre poezii. Poezia Românească este o formă de artă literară care are o istorie bogată și diversă în cultura română. Aceasta a fost influențată de diverse curente literare, precum romanticismul, simbolismul, modernismul și postmodernismul. De-a lungul timpului, poezia românească a fost abordată de scriitori și poeți importanți, printre care Mihai Eminescu, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ion Barbu și mulți alții.
Poezia românească are ca teme principale iubirea, natura, viața și moartea, dar și probleme sociale și politice. Este caracterizată de sensibilitate, rafinament și simbolism, fiind considerată una dintre cele mai importante forme de artă literară din țară.
Mihai Eminescu este considerat cel mai important poet al literaturii române, fiind cunoscut pentru poemele sale romantice și filozofice, precum „Luceafărul”, „Floare albastră”, „Scrisoarea III” și multe altele. Nichita Stănescu este un alt poet important, cunoscut pentru abordarea sa inovatoare a poeziei, cu poezii dense și pline de simbolism.
Marin Sorescu este cunoscut pentru poemele sale pline de umor și satiră, precum „Cearta cu Dumnezeu” și „Trenul pierdut”. Ion Barbu este un alt poet important al literaturii române, cunoscut pentru poemele sale pline de simbolism, precum „Joc secund” și „Riga Crypto și lapona Enigel”.
În ultimele decenii, poezia românească a fost influențată de tineri poeți și scriitori care aduc un stil nou și inovator, cu poezie experimentală și abstractă. Aceștia se concentrează pe subiecte precum tehnologia, globalizarea și alienarea.
În concluzie, poezia românească este o formă importantă de artă literară, cu o istorie bogată și diversă. Este caracterizată de simbolism, sensibilitate și rafinament, aducând o contribuție valoroasă la cultura și literatura română.
Bocet pentru ăl bătrân de Adrian Păunescu
Ce oameni răi, ce tragic timp păgân,
Se-mparte țara noastră în partide,
De când l-am omorât pe ăl bătrân,
Mormântul lui nici nu se mai închide.
Blues cu iederă și stejar de Adrian Păunescu
Vai, printr-un vegetal abuz,
O iederă și un stejar,
Încremeniți, dansează blues
Și rădăcinile tresar.
Blestemul meu de-a te iubi de Adrian Păunescu
Tu ești ce ești acuma, numai lângă
Blestemul meu de-a te iubi deplin
Și care s-a născut să te constrângă
Și să te facă fericită-n chin.
Blestemul iubirii de Adrian Păunescu
În vreme bună și în vreme rea,
Să n-ai noroc de nici-o îndurare,
Să simți blestemul dragostei pe care
Ți-o port, aproape fără voia mea.
Blestem de Adrian Păunescu
Blestemul meu de-a te iubi
Tu eşti ce eşti acuma, numai lângă
Blestemul meu de-a te iubi pe deplin
Şi care s-a născut să te constrângă
Blând de Adrian Păunescu
Acum v-aș da aproape ce mi-ați cere,
Acum sunt liniștit, curat și blând,
Spre moarte, moale mă aud trecând,
Îmi ispășesc ursita în tăcere.
Beția cu noroi de Adrian Păunescu
Mă înspăimântă, parcă m-ar sfida,
Nu faptul că îmi este rău sau bine,
Ci gândul că n-ajunge pân-la tine
Nimic din toată suferința mea.
Bătrânul cerşetor de Adrian Păunescu
La colţul străzii e un cerşetor
Cu mâna-ntinsă, către-o altă lume
Decât aceea unde, fără nume,
El ispăşeste râsul tuturor.
Cântec de drum pentru E. de Adrian Păunescu
Mi-i sufletul acum ca o grădină
Din care pleacă florile în sus,
Mi-i sufletul căzut, sfârșit, răpus,
Mă simt vinovăția fără vină;

