Altar curat și unică femeie,
Descoperirea mea pentru o viață,
De tine gândul meu nu se dezvață
Și niciun drum al meu nu se încheie.
Poezii
Despre poezii. Poezia Românească este o formă de artă literară care are o istorie bogată și diversă în cultura română. Aceasta a fost influențată de diverse curente literare, precum romanticismul, simbolismul, modernismul și postmodernismul. De-a lungul timpului, poezia românească a fost abordată de scriitori și poeți importanți, printre care Mihai Eminescu, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ion Barbu și mulți alții.
Poezia românească are ca teme principale iubirea, natura, viața și moartea, dar și probleme sociale și politice. Este caracterizată de sensibilitate, rafinament și simbolism, fiind considerată una dintre cele mai importante forme de artă literară din țară.
Mihai Eminescu este considerat cel mai important poet al literaturii române, fiind cunoscut pentru poemele sale romantice și filozofice, precum „Luceafărul”, „Floare albastră”, „Scrisoarea III” și multe altele. Nichita Stănescu este un alt poet important, cunoscut pentru abordarea sa inovatoare a poeziei, cu poezii dense și pline de simbolism.
Marin Sorescu este cunoscut pentru poemele sale pline de umor și satiră, precum „Cearta cu Dumnezeu” și „Trenul pierdut”. Ion Barbu este un alt poet important al literaturii române, cunoscut pentru poemele sale pline de simbolism, precum „Joc secund” și „Riga Crypto și lapona Enigel”.
În ultimele decenii, poezia românească a fost influențată de tineri poeți și scriitori care aduc un stil nou și inovator, cu poezie experimentală și abstractă. Aceștia se concentrează pe subiecte precum tehnologia, globalizarea și alienarea.
În concluzie, poezia românească este o formă importantă de artă literară, cu o istorie bogată și diversă. Este caracterizată de simbolism, sensibilitate și rafinament, aducând o contribuție valoroasă la cultura și literatura română.
Ascunde-mă de Adrian Păunescu
Cu sufletul tău plin de roua cea dulce,
Acoperă-mi ochii și gura și rana,
Aici vreau să tac și să mor, blândă Ioana,
Mă legene inima ta și mă culce.
Aruncarea în valuri de Adrian Păunescu
Iubita mea, să ne-aruncăm în mare
Împleticiţi în sare şi guvizi,
Să fie marea templul nunţii noastre,
Pe urmă, uşa ţărmului s-o-nchizi.
Arta poetică de Adrian Păunescu
Să te afli
în stare de iubire
cu poporul tău.
Arma mea de Adrian Păunescu
Dacă te întreabă cineva
Ce-mi eşti tu, femeie, soră, fată,
Să răspunzi că tu eşti arma mea,
Singura mea armă-adevărată.
Bună varianta mea de Adrian Păunescu
La noapte ne certăm definitiv,
Ne despărțim în mici felii de pâine
Și ne urâm acum fără motiv,
Să ne-mpăcăm fără motive mâine.
Bucuria ghilotinei de Adrian Păunescu
De câțiva ani m-ascund la mine-n barbă,
Să nu mă mai cunoașteți cum am fost,
Să vă contemplu cu-o privire oarbă,
Să-mi fac din mine însumi adăpost.
Bolnavi unanim de Adrian Păunescu
Și ce-ar fi dacă
Într-o zi blestemată
Ne-am îmbolnăvi cu toții
Deodată,
Bocetul lui Ion cel fără mormânt de Adrian Păunescu
Ioane, Ioane, Ioane, Ioane,
Ai murit ca milioane,
Gloanţe trupul tău l-au frânt,
Ioane, fără de mormânt.
Bocet pentru mama de Adrian Păunescu
Hei, frate, iartă-mă că strig la tine,
e-un fel de plâns în felul cum te strig,
dar cineva îmi spune, prin suspine,
că mama noastră tremură de frig.

