Să fiu cu tine într-un sat de munte,
să ningă mult ca pentru-a ne-ngropa,
să mă-ncălzesc lângă mirarea ta
că lumea-i un izvor de amănunte.
Category
Arăt: 961 - 970 din 3.134 REZULTATE
Poezii
mii de poezii in Romana. Poezia românească este una dintre cele mai bogate și variate expresii culturale ale poporului român. De-a lungul secolelor, poezia românească a evoluat și s-a dezvoltat prin intermediul unor figuri literare emblematice, precum Mihai Eminescu, George Coșbuc, Tudor Arghezi sau Nichita Stănescu.
Una dintre caracteristicile poeziei românești este legătura strânsă pe care o are cu istoria și cultura românească. Poezii precum „Luceafărul” și „Mai am un singur dor” ale lui Eminescu, „Miorița” a lui Vasile Alecsandri sau „Moartea căprioarei” de George Coșbuc, reprezintă nu doar opere literare, ci și un fel de imnuri naționale care își au rădăcinile în cultura și istoria românească.
Poezia românească este, de asemenea, puternic influențată de evenimentele și ideile politice ale timpului în care a fost scrisă. În perioada interbelică, mulți poeți români s-au alăturat mișcărilor artistice și politice ale vremii, cum ar fi „Generația de la 1910” și mișcarea naționalistă. În anii ’60 și ’70, poeții români au început să exploreze teme mai contemporane, precum alienarea și disidența față de regimul comunist.
În prezent, poezia românească continuă să fie un mod important prin care se exprimă sentimentele și ideile poporului român. Poetul și eseistul Mircea Cărtărescu este unul dintre cei mai renumiți poeți ai României de astăzi, cu opere precum „Levanticai” și „Orbitor”. Alți poeți contemporani, precum Ioana Ieronim, Ana Blandiana sau Radu Vancu, au câștigat de-a lungul anilor numeroase premii și recunoașteri internaționale pentru contribuția lor la literatura română.
În concluzie, poezia românească reprezintă o parte importantă din cultura și istoria românească, cu o tradiție bogată și variată. De-a lungul secolelor, poezia românească a evoluat și s-a dezvoltat în concordanță cu evenimentele politice și culturale ale vremii, reprezentând o formă valoroasă de exprimare artistică și de identitate culturală.
Casă de închiriat de Adrian Păunescu
Ești liberă, de la un punct încolo,
Nu te mai tot feri să mă-ntâlnești,
Ți-ai luat curajul ultim să joci solo,
Nici nu mai știu, nici nu mai caut vești.
Cartea cărților de poezie de Adrian Păunescu
Acum, că viaţa mi-a ieşit prin piele
şi simt că pot, în orice timp, să mor,
m-am internat in versurile mele
ca-ntr-un spital de ultim ajutor.
Caravana de Adrian Păunescu
Am trimis o caravană
de la mine către tine,
nu că vreau să-ţi dau de veste
că sunt singur şi mă sperii.
Dar simţeam că nu ţi-e bine,
Cărare de morți de Adrian Păunescu
Dacă mă uit în urmă pe cărarea
care se pierde-n umbra primei porți,
sunt numai punți căzute în prăpăstii
și-n iarba de pe mijloc, numai morți.
Capul de la Torda de Adrian Păunescu
Capul lui Mihai Viteazul de la Torda se ridică,
Și întreabă de ce țara a rămas așa de mică
Și Câmpia Tordei triste îi răspunde lui cu jale:
Capodoperă de minus de Adrian Păunescu
De-un timp încoace sângele mă-nșeală
Nu-l pot reține să se stingă-ncet,
Îmi amintesc de tine, te regret
Ca-ntr-o convalescență, după boală.
Cantina populară de Adrian Păunescu
Credeam în puterile sângelui meu
Dar aflu acum, sub accente de astre,
Că nu e al meu și că eu nu sunt eu,
Că eu am ajuns alimentele voastre.
Cântec de frâu de Adrian Păunescu
Fără niciun efort ochii eu îi deschid,
O puternică stea mă tot trage de pleoape
Și în cerul de sus e un foc suferind,
Și un foc suferind se ridică din ape.
Cocoșul de munte de Adrian Păunescu
O, tragic-vanitos cocoş de munte,
Nici n-ai cânta, atunci când cânţi, prea rău,
Nici n-ar putea ceilalţi să te înfrunte,
În plin şi dulce cucurigul tău,