După atâta trudă şi ruşine,
După atâta jertfă şi prăpăd,
Nu mai credeam să te găsesc în mine
Şi într-o zi să pot să te şi văd.
Category
Arăt: 951 - 960 din 3.134 REZULTATE
Poezii
mii de poezii in Romana. Poezia românească este una dintre cele mai bogate și variate expresii culturale ale poporului român. De-a lungul secolelor, poezia românească a evoluat și s-a dezvoltat prin intermediul unor figuri literare emblematice, precum Mihai Eminescu, George Coșbuc, Tudor Arghezi sau Nichita Stănescu.
Una dintre caracteristicile poeziei românești este legătura strânsă pe care o are cu istoria și cultura românească. Poezii precum „Luceafărul” și „Mai am un singur dor” ale lui Eminescu, „Miorița” a lui Vasile Alecsandri sau „Moartea căprioarei” de George Coșbuc, reprezintă nu doar opere literare, ci și un fel de imnuri naționale care își au rădăcinile în cultura și istoria românească.
Poezia românească este, de asemenea, puternic influențată de evenimentele și ideile politice ale timpului în care a fost scrisă. În perioada interbelică, mulți poeți români s-au alăturat mișcărilor artistice și politice ale vremii, cum ar fi „Generația de la 1910” și mișcarea naționalistă. În anii ’60 și ’70, poeții români au început să exploreze teme mai contemporane, precum alienarea și disidența față de regimul comunist.
În prezent, poezia românească continuă să fie un mod important prin care se exprimă sentimentele și ideile poporului român. Poetul și eseistul Mircea Cărtărescu este unul dintre cei mai renumiți poeți ai României de astăzi, cu opere precum „Levanticai” și „Orbitor”. Alți poeți contemporani, precum Ioana Ieronim, Ana Blandiana sau Radu Vancu, au câștigat de-a lungul anilor numeroase premii și recunoașteri internaționale pentru contribuția lor la literatura română.
În concluzie, poezia românească reprezintă o parte importantă din cultura și istoria românească, cu o tradiție bogată și variată. De-a lungul secolelor, poezia românească a evoluat și s-a dezvoltat în concordanță cu evenimentele politice și culturale ale vremii, reprezentând o formă valoroasă de exprimare artistică și de identitate culturală.
Călare murind de Adrian Păunescu
Haide, calule, hai, haide, calule, hai,
Fii puternic și bun, cum te știu,
Că ajungem în iad, că ajungem în rai,
Tu, oricum, te întorci că ești viu.
Fum de ţigară, sufletul de Adrian Păunescu
Am să-ţi spun „bună seara” şi-am să plec undeva,
Unde nu e nimic, numai scrum, numai zaţ,
Am să-ţi spun uşurat, am să-ţi spun cu nesaţ,
Ce departe vă simt eu de inima mea.
Bună ziua, Adio de Adrian Păunescu
Când bună dimineața vă spun în zori de ziuă,
Am învățat prudența de-a ști că e amurg,
Că orele, din moarte, spre viața mea decurg,
Duet în mare vogă, de faliment și brio,
Bieți lampagii de Adrian Păunescu
Într-un veac cu noapte mare
Noi aprindem felinare
Ca să nu fiți triști.
Bieți lampagii, prin veacul greu
Ce toamnă mi-e, în plin delir de vară de Adrian Păunescu
Încet-încet, puterile mă lasă
Și focul verii mă transformă-n scrum,
E timpul să mă sting și eu acum
Și să mă-ntorc sub iarba de acasă.
Ce faci la ora când mi-e dor de tine de Adrian Păunescu
Ce faci la ora când mi-e dor de tine
și niciun fel de răni nu te opresc
să-mi reconstitui trupul din ruine
și să-mi refaci tot viciul omenesc?
Câte vieţi? de Adrian Păunescu
Totuşi,
Te-ai întrebat tu
Câte vieţi
Îmi mai trebuie
Ca să ţi se întâmple
Un miracol
Cum e acesta,
Casa goală de Adrian Păunescu
Nu mă gândeam să-ți spun că este ploaie,
Dar mi-a venit așa, în casa goală,
În coșul pieptului o-năbușală
Și am simțit că șira mi se-ndoaie.
Casa de nebuni de Adrian Păunescu
In ultimele zile ale iubirii noastre,
Eu îți spuneam cuvinte și tu, cu ochii uzi,
Păreai neputincioasă și să le mai auzi