Tot mai cumplit şi mai urât îmi este,
Printr-un tunel înzăpezit trecând
Să mă înec, plângând, în propriul gând,
Nemaiaflând de tine nici o veste.
Poezii
mii de poezii in Romana. Poezia românească este una dintre cele mai bogate și variate expresii culturale ale poporului român. De-a lungul secolelor, poezia românească a evoluat și s-a dezvoltat prin intermediul unor figuri literare emblematice, precum Mihai Eminescu, George Coșbuc, Tudor Arghezi sau Nichita Stănescu.
Una dintre caracteristicile poeziei românești este legătura strânsă pe care o are cu istoria și cultura românească. Poezii precum „Luceafărul” și „Mai am un singur dor” ale lui Eminescu, „Miorița” a lui Vasile Alecsandri sau „Moartea căprioarei” de George Coșbuc, reprezintă nu doar opere literare, ci și un fel de imnuri naționale care își au rădăcinile în cultura și istoria românească.
Poezia românească este, de asemenea, puternic influențată de evenimentele și ideile politice ale timpului în care a fost scrisă. În perioada interbelică, mulți poeți români s-au alăturat mișcărilor artistice și politice ale vremii, cum ar fi „Generația de la 1910” și mișcarea naționalistă. În anii ’60 și ’70, poeții români au început să exploreze teme mai contemporane, precum alienarea și disidența față de regimul comunist.
În prezent, poezia românească continuă să fie un mod important prin care se exprimă sentimentele și ideile poporului român. Poetul și eseistul Mircea Cărtărescu este unul dintre cei mai renumiți poeți ai României de astăzi, cu opere precum „Levanticai” și „Orbitor”. Alți poeți contemporani, precum Ioana Ieronim, Ana Blandiana sau Radu Vancu, au câștigat de-a lungul anilor numeroase premii și recunoașteri internaționale pentru contribuția lor la literatura română.
În concluzie, poezia românească reprezintă o parte importantă din cultura și istoria românească, cu o tradiție bogată și variată. De-a lungul secolelor, poezia românească a evoluat și s-a dezvoltat în concordanță cu evenimentele politice și culturale ale vremii, reprezentând o formă valoroasă de exprimare artistică și de identitate culturală.
Din doi în doi de Adrian Păunescu
Uită dacă poţi
Calea înapoi,
I-a cuprins pe toţi
Răul dintre noi,
Cei mai buni piloţi
Mor, din doi în doi,
Din copilărie de Adrian Păunescu
Să troznească lemne-n foc
Şi să vină multă noapte
În pridvor de busuioc
Cu miros de mere coapte.
Dimineți proletare de Adrian Păunescu
Dimineți fără nici o lumină,
dimineți numai zaț și dezgust,
iată, cubul de zahăr se-nchină,
temenea într-un ceainic îngust.
Dicționarul de Adrian Păunescu
Acest dicționar
Enciclopedic și bizar
Cât mai iubesc
Îl răsfoiesc,
Dar nu-nțeleg ce-i de făcut,
Sunt surdo mut.
Dezamorsați-mă de Adrian Păunescu
Eu nu mai suport ce mă-ncarcă,
Eu mie îmi sunt prea potrivnic,
Memoria-mi biciuie parcă
Odaia-nghețată de schivnic.
Destin-când vine toamna de Adrian Păunescu
Destin-când vine toamna
Nu-mi ajungi şi n-avem timp
În fiecare scurtă zi,
Aşteptăm nopţi mai lungi
Despre tăcere de Adrian Păunescu
Bacovia e un mare poet,
Când alţii prin versuri deretică
Şi pun pe cuvinte apret,
Trecând la tăcerea profetică.
Democrație pe stomacul gol de Adrian Păunescu
Cu noi biografii și alte nume,
Ne-mpleticim grețos în temenea,
Nu-i libertate în această lume,
Ca să ne pierdem țara pentru ea.
Despărțire în flori de Adrian Păunescu
La sărbătoarea florilor de măr,
când drumul cere pașii să se-aștearnă,
acum ne despărțim într-adevăr
precum ne promisesem astă iarnă.

