De unde ai, iubito, acest vin
Ce-mi cade în picioare și mă arde?
De te iubesc absurd și clandestin,
În umbra maceratelor stindarde?
Category
Arăt: 561 - 570 din 3.134 REZULTATE
Poezii
mii de poezii in Romana. Poezia românească este una dintre cele mai bogate și variate expresii culturale ale poporului român. De-a lungul secolelor, poezia românească a evoluat și s-a dezvoltat prin intermediul unor figuri literare emblematice, precum Mihai Eminescu, George Coșbuc, Tudor Arghezi sau Nichita Stănescu.
Una dintre caracteristicile poeziei românești este legătura strânsă pe care o are cu istoria și cultura românească. Poezii precum „Luceafărul” și „Mai am un singur dor” ale lui Eminescu, „Miorița” a lui Vasile Alecsandri sau „Moartea căprioarei” de George Coșbuc, reprezintă nu doar opere literare, ci și un fel de imnuri naționale care își au rădăcinile în cultura și istoria românească.
Poezia românească este, de asemenea, puternic influențată de evenimentele și ideile politice ale timpului în care a fost scrisă. În perioada interbelică, mulți poeți români s-au alăturat mișcărilor artistice și politice ale vremii, cum ar fi „Generația de la 1910” și mișcarea naționalistă. În anii ’60 și ’70, poeții români au început să exploreze teme mai contemporane, precum alienarea și disidența față de regimul comunist.
În prezent, poezia românească continuă să fie un mod important prin care se exprimă sentimentele și ideile poporului român. Poetul și eseistul Mircea Cărtărescu este unul dintre cei mai renumiți poeți ai României de astăzi, cu opere precum „Levanticai” și „Orbitor”. Alți poeți contemporani, precum Ioana Ieronim, Ana Blandiana sau Radu Vancu, au câștigat de-a lungul anilor numeroase premii și recunoașteri internaționale pentru contribuția lor la literatura română.
În concluzie, poezia românească reprezintă o parte importantă din cultura și istoria românească, cu o tradiție bogată și variată. De-a lungul secolelor, poezia românească a evoluat și s-a dezvoltat în concordanță cu evenimentele politice și culturale ale vremii, reprezentând o formă valoroasă de exprimare artistică și de identitate culturală.
Poet retoric de Adrian Păunescu
Si pentru ce te bati mereu,
si te acoperi de rusine,
cand totul e predestinat
sa se rezolve de la sine ?
Perechea sălbăticită de Adrian Păunescu
Noi doi, numai doi
Şi o biată lanternă
Şi munţii în jur
Şi pădure eternă
Noi doi, numai noi
Şi o frică de toate
Personajul principal de Adrian Păunescu
Acest roman de dragoste,
în care te-am descris
Ca personaj principal,
Tremură din toate literele,
Ca să te cuprindă.
Pescărușii de dragoste de Adrian Păunescu
Departe, pe pământul plin de pete,
Parcă aud trântindu-se o ușă,
Când cade către val împins de sete
Un pescăruș sau poate-o pescărușă.
Picături de sânge de Adrian Păunescu
Mi-am rănit buza de sus
într-un fir de iarbă verde
care se pregătea de sămânță.
Pierdem tot de Adrian Păunescu
Pierdem tot, în fiecare clipă,
Şi ne şi prefacem mai bogaţi,
Seceta la noi în sânge ţipă,
Ca o-mpuşcătură în Carpaţi,
Paznicul de far de Adrian Păunescu
Îmbătrânește paznicul de far
Și bezna în sprâncenele lui țipă,
Când el ne e mereu mai necesar
Și ni-i mai drag cu fiecare clipă.
Pe cont propriu de Adrian Păunescu
Într-o lume aflată permanent
sub stare de risc,
uităm adesea că există, totuși există,
și riscul pe cont propriu.
Pe steaua cu numele Paler de Adrian Păunescu
Prietene, dormi, ca e noapte
Si ai de batut drumuri lungi.
Spre steaua cu numele Paler,
Pe care voiai sa ajungi.