Să ne ferească Dumnezeu
Şi audă-ne din cer cuvântul!
Mi l-a înghiţit acu pământul,
Şi-atâta om aveam şi eu!
Mi l-am întors în pat cu mâna,
Şi-am fost la babe şi la vraci
Şi-am dat şi milă la săraci –
Şi mi-a murit la săptămână!
Category
Arăt: 1591 - 1600 din 3.134 REZULTATE
Poezii
mii de poezii in Romana. Poezia românească este una dintre cele mai bogate și variate expresii culturale ale poporului român. De-a lungul secolelor, poezia românească a evoluat și s-a dezvoltat prin intermediul unor figuri literare emblematice, precum Mihai Eminescu, George Coșbuc, Tudor Arghezi sau Nichita Stănescu.
Una dintre caracteristicile poeziei românești este legătura strânsă pe care o are cu istoria și cultura românească. Poezii precum „Luceafărul” și „Mai am un singur dor” ale lui Eminescu, „Miorița” a lui Vasile Alecsandri sau „Moartea căprioarei” de George Coșbuc, reprezintă nu doar opere literare, ci și un fel de imnuri naționale care își au rădăcinile în cultura și istoria românească.
Poezia românească este, de asemenea, puternic influențată de evenimentele și ideile politice ale timpului în care a fost scrisă. În perioada interbelică, mulți poeți români s-au alăturat mișcărilor artistice și politice ale vremii, cum ar fi „Generația de la 1910” și mișcarea naționalistă. În anii ’60 și ’70, poeții români au început să exploreze teme mai contemporane, precum alienarea și disidența față de regimul comunist.
În prezent, poezia românească continuă să fie un mod important prin care se exprimă sentimentele și ideile poporului român. Poetul și eseistul Mircea Cărtărescu este unul dintre cei mai renumiți poeți ai României de astăzi, cu opere precum „Levanticai” și „Orbitor”. Alți poeți contemporani, precum Ioana Ieronim, Ana Blandiana sau Radu Vancu, au câștigat de-a lungul anilor numeroase premii și recunoașteri internaționale pentru contribuția lor la literatura română.
În concluzie, poezia românească reprezintă o parte importantă din cultura și istoria românească, cu o tradiție bogată și variată. De-a lungul secolelor, poezia românească a evoluat și s-a dezvoltat în concordanță cu evenimentele politice și culturale ale vremii, reprezentând o formă valoroasă de exprimare artistică și de identitate culturală.
Valul lui Traian de Vasile Alecsandri
Pe câmpia dunăreană, care fuge-n depărtare, Unde ochii se afundă dintr-o zare-n altă zare.
Furtuna primăverii de George Coşbuc
Precum aduce-n sârg cu sine
Spre ţara de unde-a fost gonit
Un rege-n furie-oştiri străine,
Aşa vedeam un vânt grăbit
Cu norii după el cum vine.
Alb-Iepuraş de Otilia Cazimir
Iepuraş, Alb-iepuraş, Unde-ai fost?– La oraş. – Un-te duci?– La pădure. – Ce mănânci?
Pentru ce să-ţi fie frică? de Otilia Cazimir
Leagănul e numai puf, Pentru ce să-ţi fie frică? Dormi… La tine-n trăsurică Toate păsările albe
Vara de George Coşbuc
Priveam fără de ţintă-n sus
Într-o sălbatică splendoare
Vedeam Ceahlăul la apus,
Departe-n zări albastre dus,
Un uriaş cu fruntea-n soare,
De pază ţării noastre pus.
Fulger de George Coşbuc
Feciorul lui Crai-Negru cu drag ascultă sfatul
Tătâne-său şi pleacă la Volbură-mpăratul,
Să ceară de soţie pe Salba. Dragul meu
Blând Volbură vorbeşte cunosc în tine eu
Pe omul bun şi vrednic! Ci-ţi dau trei lucruri ţie,
Pe cari de le vei face, tu vei primi soţie
Pe Salba şi, ca zestre, deplină ţara mea!
Te cugetă dar, Fulger, şi, dacă-ţi va plăcea
Copila, dă-mi cuvântul că stai la toate gata!
Visul lui Tudor Vladimirescu de Vasile Alecsandri
„Tudor, Tudor, Tudorel Dragul mamei voinicel De când mama ţi-ai lăsat Şi olteni ţi-ai adunat
Păunaşul codrilor de Vasile Alecsandri
Pe cel deal, pe cel colnic Trece-o pruncă ş-un voinic, Puiculiţă bălăioară Cu cosiţa gălbioară,
A-nflorit o păpădie! de Otilia Cazimir
Doar din frunza cafenie Putrezită-n umbra rară, Iese-un pui de păpădie Să mai vadă ce-i pe-afară.