Toamna mândră, harnică Şi de bunuri darnică A-mpărţit a ei comori: Frunza-i dat-au vântului,
Category
Arăt: 1581 - 1590 din 3.134 REZULTATE
Poezii
mii de poezii in Romana. Poezia românească este una dintre cele mai bogate și variate expresii culturale ale poporului român. De-a lungul secolelor, poezia românească a evoluat și s-a dezvoltat prin intermediul unor figuri literare emblematice, precum Mihai Eminescu, George Coșbuc, Tudor Arghezi sau Nichita Stănescu.
Una dintre caracteristicile poeziei românești este legătura strânsă pe care o are cu istoria și cultura românească. Poezii precum „Luceafărul” și „Mai am un singur dor” ale lui Eminescu, „Miorița” a lui Vasile Alecsandri sau „Moartea căprioarei” de George Coșbuc, reprezintă nu doar opere literare, ci și un fel de imnuri naționale care își au rădăcinile în cultura și istoria românească.
Poezia românească este, de asemenea, puternic influențată de evenimentele și ideile politice ale timpului în care a fost scrisă. În perioada interbelică, mulți poeți români s-au alăturat mișcărilor artistice și politice ale vremii, cum ar fi „Generația de la 1910” și mișcarea naționalistă. În anii ’60 și ’70, poeții români au început să exploreze teme mai contemporane, precum alienarea și disidența față de regimul comunist.
În prezent, poezia românească continuă să fie un mod important prin care se exprimă sentimentele și ideile poporului român. Poetul și eseistul Mircea Cărtărescu este unul dintre cei mai renumiți poeți ai României de astăzi, cu opere precum „Levanticai” și „Orbitor”. Alți poeți contemporani, precum Ioana Ieronim, Ana Blandiana sau Radu Vancu, au câștigat de-a lungul anilor numeroase premii și recunoașteri internaționale pentru contribuția lor la literatura română.
În concluzie, poezia românească reprezintă o parte importantă din cultura și istoria românească, cu o tradiție bogată și variată. De-a lungul secolelor, poezia românească a evoluat și s-a dezvoltat în concordanță cu evenimentele politice și culturale ale vremii, reprezentând o formă valoroasă de exprimare artistică și de identitate culturală.
Poveste de omăt de Otilia Cazimir
Tu nu ştii… A fost odată O căsuţă fermecată Şi-n căsuţă-o fată mică, Un pisoi şi o bunică.
Vestitorii primăverii de George Coşbuc
Dintr-alte ţări, de soare pline,
Pe unde-aţi fost şi voi străine,
Veniţi, dragi păsări, înapoi
Veniţi cu bine!
De frunze şi de cântec goi,
Plâng codrii cei lipsiţi de voi.
Steluţa de Vasile Alecsandri
Tu, care eşti pierdută în neagra veşnicie, Stea dulce şi iubită a sufletului meu!
Gazel II de George Coşbuc
Picurii cu strop de strop
Fac al mărilor potop-
Primăvară în glumă de Otilia Cazimir
Ger târziu de primăvară, Ger uitat de iarna sură Prin zăvoiul zgribulit, Cu omătul netopit.
Vântul de George Coşbuc
De fete mari e lunca plină,
Iar vântul, răsfăţat copil,
S-apropie tiptil-tiptil
De pe sub fagi, de pe colină.
Şi fetele cu drag suspină:
O, Doamne, Doamne, adu-ni-l!
Gazel de George Coşbuc
Oamenii mă-nvinuiesc,
Că sunt tânăr şi iubesc!
Puişorul cafeniu de Otilia Cazimir
A ieşit din ou, la soare, Cel din urmă puişor. Se usucă pe-aripioare Şi-o porneşte binişor.
Oaspete pe drum de seară de Otilia Cazimir
Focul tremură-n oglindă Şi, de cine ştie unde ,Pân’ la patul tău pătrunde Cântec dulce de colindă.