Voi, ce cătaţi defecte în scrierile mele Şi intonaţi fanfare când constataţi în ele Greşeli, imagini slabe,
Poezii
mii de poezii in Romana. Poezia românească este una dintre cele mai bogate și variate expresii culturale ale poporului român. De-a lungul secolelor, poezia românească a evoluat și s-a dezvoltat prin intermediul unor figuri literare emblematice, precum Mihai Eminescu, George Coșbuc, Tudor Arghezi sau Nichita Stănescu.
Una dintre caracteristicile poeziei românești este legătura strânsă pe care o are cu istoria și cultura românească. Poezii precum „Luceafărul” și „Mai am un singur dor” ale lui Eminescu, „Miorița” a lui Vasile Alecsandri sau „Moartea căprioarei” de George Coșbuc, reprezintă nu doar opere literare, ci și un fel de imnuri naționale care își au rădăcinile în cultura și istoria românească.
Poezia românească este, de asemenea, puternic influențată de evenimentele și ideile politice ale timpului în care a fost scrisă. În perioada interbelică, mulți poeți români s-au alăturat mișcărilor artistice și politice ale vremii, cum ar fi „Generația de la 1910” și mișcarea naționalistă. În anii ’60 și ’70, poeții români au început să exploreze teme mai contemporane, precum alienarea și disidența față de regimul comunist.
În prezent, poezia românească continuă să fie un mod important prin care se exprimă sentimentele și ideile poporului român. Poetul și eseistul Mircea Cărtărescu este unul dintre cei mai renumiți poeți ai României de astăzi, cu opere precum „Levanticai” și „Orbitor”. Alți poeți contemporani, precum Ioana Ieronim, Ana Blandiana sau Radu Vancu, au câștigat de-a lungul anilor numeroase premii și recunoașteri internaționale pentru contribuția lor la literatura română.
În concluzie, poezia românească reprezintă o parte importantă din cultura și istoria românească, cu o tradiție bogată și variată. De-a lungul secolelor, poezia românească a evoluat și s-a dezvoltat în concordanță cu evenimentele politice și culturale ale vremii, reprezentând o formă valoroasă de exprimare artistică și de identitate culturală.
Nu te-ai priceput de George Coşbuc
Nu te-ai priceput!
Singur tu nu mi-ai plăcut,
Că eu tot fugeam de tine?
O, nu-i drept, nu-i drept, Sorine!
Ţi-am fost dragă, ştiu eu bine,
Dar, să-mi spui, tu te-ai temut.
Şi eu toate le-am făcut,
Ca să poţi să-mi spui odată,
Să mă-ntrebi: Mă vrei tu, fată?
Şi plângeam de supărată
Că tu nu te-ai priceput.
Mâţişorii de Otilia Cazimir
A ieşit răchita-n drum. Ce-o mai fi şi asta oare, Că-i din cap până-n picioare Numai motocei de scrum?
Doina voinicească (A lui Ion Petreanu) de Vasile Alecsandri
Doina voinicească (A lui Ion Petreanu) de Vasile Alecsandri
Călărețul de Vasile Alecsandri
Din Siret şi până-n Prut
Murgul apă n-a băut,
Iarbă verde n-a păscut,
De-a păscut în câmp vreodată,
A păscut iarbă uscată
Ş-a băut apă din baltă
Baba și moșneagul de Vasile Alecsandri
Fost-ai, leleo, când ai fost Ş-ai rămas un lucru prost. Fost-ai, badeo, om voinic Ş-ai rămas om…
La Palestro de Vasile Alecsandri
Pe deal, la Palestre, vitejii Zuavi,Bersalierii sprinteni, Vânătorii bravi. In oastea germană s-aruncă împreună
Non omnis moriar de George Coşbuc
Clădit-au grecii doară cetăţi de fală pline
Şi temple mari şi ziduri ciclopice-au zidit,
Dar toată măiestria clădirilor eline,
Columnele de marmură şi templele divine,
De mult s-au năruit.
Moş Andruşca de Otilia Cazimir
Moş-Andruşca, iepuraş, A pornit-o spre oraş, Cu chitara la spinare, Ca să facă o cântare.
Muntele de foc de Vasile Alecsandri
Pe cei munţi pustii, sălbatici, Din Lombardo-Veneţie, Unde noaptea în orgie S-adun demonii lunatici,




