Când m-a văzut, dintre femei
S-a dezlipit deodată;
Când i-am vorbit, privirea ei
Zâmbea înviorată.
Dar a privit în ochii mei
Şi-a stat întunecată.
Poezii
mii de poezii in Romana. Poezia românească este una dintre cele mai bogate și variate expresii culturale ale poporului român. De-a lungul secolelor, poezia românească a evoluat și s-a dezvoltat prin intermediul unor figuri literare emblematice, precum Mihai Eminescu, George Coșbuc, Tudor Arghezi sau Nichita Stănescu.
Una dintre caracteristicile poeziei românești este legătura strânsă pe care o are cu istoria și cultura românească. Poezii precum „Luceafărul” și „Mai am un singur dor” ale lui Eminescu, „Miorița” a lui Vasile Alecsandri sau „Moartea căprioarei” de George Coșbuc, reprezintă nu doar opere literare, ci și un fel de imnuri naționale care își au rădăcinile în cultura și istoria românească.
Poezia românească este, de asemenea, puternic influențată de evenimentele și ideile politice ale timpului în care a fost scrisă. În perioada interbelică, mulți poeți români s-au alăturat mișcărilor artistice și politice ale vremii, cum ar fi „Generația de la 1910” și mișcarea naționalistă. În anii ’60 și ’70, poeții români au început să exploreze teme mai contemporane, precum alienarea și disidența față de regimul comunist.
În prezent, poezia românească continuă să fie un mod important prin care se exprimă sentimentele și ideile poporului român. Poetul și eseistul Mircea Cărtărescu este unul dintre cei mai renumiți poeți ai României de astăzi, cu opere precum „Levanticai” și „Orbitor”. Alți poeți contemporani, precum Ioana Ieronim, Ana Blandiana sau Radu Vancu, au câștigat de-a lungul anilor numeroase premii și recunoașteri internaționale pentru contribuția lor la literatura română.
În concluzie, poezia românească reprezintă o parte importantă din cultura și istoria românească, cu o tradiție bogată și variată. De-a lungul secolelor, poezia românească a evoluat și s-a dezvoltat în concordanță cu evenimentele politice și culturale ale vremii, reprezentând o formă valoroasă de exprimare artistică și de identitate culturală.
Tăcutul şi limbutul de Constanţa Buzea
Şi tăcutul, şi limbutul,
Scot merindea pe ştergar:
Pâine dulce, ouşoare,
Ceapă, brânză şi mărar.
Un cămin de păsărele de Otilia Cazimir
În pădure, la cămin ,Zarvă mare în pridvor. Unii pleacă, alţii vin De la treburile lor.
O scrisoare de la Muselim-Selo de George Coşbuc
Măicuţă dragă, cartea mea
Găsească mi-te-n pace!
Pe-aici e vânt şi vreme grea,
Şi-Anton al Anei zace
De patru luni, şi-i slab şi tras,
Să-l vezi, că-ţi vine plânsul,
Că numai oasele-au rămas
Şi sufletul dintr-însul.
Tigrul înfiorător de Constanţa Buzea
Racul, peştele şi-o broască,
Trebuind să locuiască
În borcanul cel rotund,
Într-o zi s-au adunat
Pe nisipul de la fund
Care nu s-a tulburat.
Un mieluţ cu zurgălău de Otilia Cazimir
Uite-un miel cu zurgălău: Acesta e mieluţul tău…Stă – stângaci şi mititel, Cu privirile prostuţe,
O noapte pe Caraiman de George Coşbuc
Scoboară degrabă ciobanul
La târlă cu oile lui.
E seară pe culme, şi nu-i:
Se întunecă-ncet Caraimanul
Cum nu-l mai văzui.
Tras pe sfoară de Constanţa Buzea
Cu băiatul tras pe sfoară,
Paie mi-am aprins în cap!
Nu ştiu cum să fac să scap,
Ca să-l trag şi-a doua oară.
Tudorel de George Coșbuc
Foicica ulmului,
La marginea drumului,
Drumul Ţarigradului
Şi schelii-mpăratului,
Case-nalte s-au zidit,
Cârciumioară s-a gătit
Şi frumos că s-a boit.
Toma Alimoş de Vasile Alecsandri
Departe, frate, departe,
Departe şi nici prea foarte,
Sus, pe şesul Nistrului,
Pe pământul turcului;
Colo-n zarea celor culmi.



