Am pus să moară-n umbră, într-o carte Pe care-o ştiu cuvânt după cuvânt, Petale vii şi tinere de flori
Category
Arăt: 1481 - 1490 din 3.134 REZULTATE
Poezii
mii de poezii in Romana. Poezia românească este una dintre cele mai bogate și variate expresii culturale ale poporului român. De-a lungul secolelor, poezia românească a evoluat și s-a dezvoltat prin intermediul unor figuri literare emblematice, precum Mihai Eminescu, George Coșbuc, Tudor Arghezi sau Nichita Stănescu.
Una dintre caracteristicile poeziei românești este legătura strânsă pe care o are cu istoria și cultura românească. Poezii precum „Luceafărul” și „Mai am un singur dor” ale lui Eminescu, „Miorița” a lui Vasile Alecsandri sau „Moartea căprioarei” de George Coșbuc, reprezintă nu doar opere literare, ci și un fel de imnuri naționale care își au rădăcinile în cultura și istoria românească.
Poezia românească este, de asemenea, puternic influențată de evenimentele și ideile politice ale timpului în care a fost scrisă. În perioada interbelică, mulți poeți români s-au alăturat mișcărilor artistice și politice ale vremii, cum ar fi „Generația de la 1910” și mișcarea naționalistă. În anii ’60 și ’70, poeții români au început să exploreze teme mai contemporane, precum alienarea și disidența față de regimul comunist.
În prezent, poezia românească continuă să fie un mod important prin care se exprimă sentimentele și ideile poporului român. Poetul și eseistul Mircea Cărtărescu este unul dintre cei mai renumiți poeți ai României de astăzi, cu opere precum „Levanticai” și „Orbitor”. Alți poeți contemporani, precum Ioana Ieronim, Ana Blandiana sau Radu Vancu, au câștigat de-a lungul anilor numeroase premii și recunoașteri internaționale pentru contribuția lor la literatura română.
În concluzie, poezia românească reprezintă o parte importantă din cultura și istoria românească, cu o tradiție bogată și variată. De-a lungul secolelor, poezia românească a evoluat și s-a dezvoltat în concordanță cu evenimentele politice și culturale ale vremii, reprezentând o formă valoroasă de exprimare artistică și de identitate culturală.
Oştirile lui Allah de George Coşbuc
Noaptea care-ncheie anul
Noaptea sfântă,
Când cetindu-şi El-Coranul
Trist mahomedanii cântă
Pe răpuşii prin bătăi
Noaptea asta ştie spune
De-o minune
La Călugăreni prin văi,
Poveste de Constanţa Buzea
În cerul norilor de ceaţă
Am mâzgălit şi eu un nor,
Pe care l-a-nghiţit o raţă
Zburând către Ecuator.
Ţânţarul şi avionul de Otilia Cazimir
Sub o frunză de arţar, Stă la umbră un ţânţar, Sus, un avion subţire Zbârnâie ca un bondar.
Osman-paşa de George Coşbuc
Acum te cutremuri! Cunoşti
Că drumul ţi-e în marginea gropii.
Degeaba te-azvârli şi te-apropii
Cu vuiet şi tropot de oşti.
Să existe tot ce vrei de Constanţa Buzea
– Drac alb nu se poate?
Alb brotac nici atât?
Dar verde brotac
Brambura prin lac, există?
– Nu ştiu!
Ţara mea de Otilia Cazimir
Frumoasă mi-e ţara străveche, Întinsă pe munţi şi pe văi, Cu fete cu flori la ureche, Cu mândri şi ageri flăcăi!
Oltenii lui Tudor de George Coşbuc
Vine-un chiot dinspre munte,
Vine freamăt din păduri
Tudor domnul vine-n frunte,
Cu mulţimea de panduri!
Iar din Jiu, din apă sfântă,
Iese cântec vitejesc,
Şi cu glas de surle cântă
Tot poporul românesc.
Ştirbul lui Melinte de Constanţa Buzea
– Astăzi sunt şi trist, şi plâns,
Că dentistul, înainte
Să mănânc şi eu de prânz,
Mi-a extras, zâmbind, un dinte.
Toţi spun: „Ştirbul lui Melinte”
Eu nu-s ştirbul lui Melinte!
Trei răţuşte de Otilia Cazimir
Trei răţuşte joacă-n iarbă :– Baba-oarbă! Baba-oarbă! Zice raţa cea bătrână: – Staţi colea, mai la-ndemână,