Dacă raze de-astă dată voi s-adun cu-mbelşugare
E că frunţile brăzdate de al grijilor făgaş
Sub a razelor coroană află-o sfântă alinare
Category
Arăt: 1101 - 1110 din 3.134 REZULTATE
Poezii
mii de poezii in Romana. Poezia românească este una dintre cele mai bogate și variate expresii culturale ale poporului român. De-a lungul secolelor, poezia românească a evoluat și s-a dezvoltat prin intermediul unor figuri literare emblematice, precum Mihai Eminescu, George Coșbuc, Tudor Arghezi sau Nichita Stănescu.
Una dintre caracteristicile poeziei românești este legătura strânsă pe care o are cu istoria și cultura românească. Poezii precum „Luceafărul” și „Mai am un singur dor” ale lui Eminescu, „Miorița” a lui Vasile Alecsandri sau „Moartea căprioarei” de George Coșbuc, reprezintă nu doar opere literare, ci și un fel de imnuri naționale care își au rădăcinile în cultura și istoria românească.
Poezia românească este, de asemenea, puternic influențată de evenimentele și ideile politice ale timpului în care a fost scrisă. În perioada interbelică, mulți poeți români s-au alăturat mișcărilor artistice și politice ale vremii, cum ar fi „Generația de la 1910” și mișcarea naționalistă. În anii ’60 și ’70, poeții români au început să exploreze teme mai contemporane, precum alienarea și disidența față de regimul comunist.
În prezent, poezia românească continuă să fie un mod important prin care se exprimă sentimentele și ideile poporului român. Poetul și eseistul Mircea Cărtărescu este unul dintre cei mai renumiți poeți ai României de astăzi, cu opere precum „Levanticai” și „Orbitor”. Alți poeți contemporani, precum Ioana Ieronim, Ana Blandiana sau Radu Vancu, au câștigat de-a lungul anilor numeroase premii și recunoașteri internaționale pentru contribuția lor la literatura română.
În concluzie, poezia românească reprezintă o parte importantă din cultura și istoria românească, cu o tradiție bogată și variată. De-a lungul secolelor, poezia românească a evoluat și s-a dezvoltat în concordanță cu evenimentele politice și culturale ale vremii, reprezentând o formă valoroasă de exprimare artistică și de identitate culturală.
Amorul de Alexandru Macedonski
Safirul de-un albastru limped
Umplut de-a cerului lumină
Nu străluceşte în splendoare
Decât în aur şi platină.
Răsăritul lunii. La Tismana de Grigore Alexandrescu
Decât în frumoasa noapte când plapânda-i lina raza
A iubitei mele frunte cu vii umbre colora,
Călin Nebunul III de Mihai Eminescu
Naintează şi o vede lângă apa arămie,
Culegând flori amorţite de pe maluri cenuşie
Şi punându-le în poala grea de florile de piatră.
Floare de tei de Mihai Eminescu
Floare de tei,
Cât de curând te treci
Ochilor mei lucind
Te-i arăta pe veci.
Iarna de Ion Luca Caragiale
Negreşit că, sus în ceruri
Soarele fiind aprins,
Nu se simte frigul, gerul
Mândro, mândro de Mihai Eminescu
Mândro, mândro, vrei nu vrei
Un inel şi doi cercei,
Dă-mi să-ţi sărut ochii tăi;
De vrei roche de mireasă
Răspuns la câțiva critici de Alexandru Macedonski
Nu pot să zbor cu voi pe-o rază…
Mi-e frică luna să nu cază,
Să ne turtească împreună,
Că-n Iadul cel de grozăvie
Amărăciune de Alexandru Macedonski
Sunt supărat şi amărât
Pe oameni şi pe Dumnezeu
şi Dumnezeu şi oameni sunt
Pe mine supăraţi mereu!
Răspunsul ‘cometei” de Grigore Alexandrescu
Astazi am priimit,
Prin postia cereasca,
Biletul tau pornit
Din Tara Româneasca.