Vrea Ector în vecie să meargă de la mine,
Unde Ahil cu-a sale neapropiali mâne
Aduce lui Patroclu jertfiri pe orice zi?
Cine-o-nvăța copilu-ți în vremea viitoare
Category
Arăt: 1091 - 1100 din 3.134 REZULTATE
Poezii
mii de poezii in Romana. Poezia românească este una dintre cele mai bogate și variate expresii culturale ale poporului român. De-a lungul secolelor, poezia românească a evoluat și s-a dezvoltat prin intermediul unor figuri literare emblematice, precum Mihai Eminescu, George Coșbuc, Tudor Arghezi sau Nichita Stănescu.
Una dintre caracteristicile poeziei românești este legătura strânsă pe care o are cu istoria și cultura românească. Poezii precum „Luceafărul” și „Mai am un singur dor” ale lui Eminescu, „Miorița” a lui Vasile Alecsandri sau „Moartea căprioarei” de George Coșbuc, reprezintă nu doar opere literare, ci și un fel de imnuri naționale care își au rădăcinile în cultura și istoria românească.
Poezia românească este, de asemenea, puternic influențată de evenimentele și ideile politice ale timpului în care a fost scrisă. În perioada interbelică, mulți poeți români s-au alăturat mișcărilor artistice și politice ale vremii, cum ar fi „Generația de la 1910” și mișcarea naționalistă. În anii ’60 și ’70, poeții români au început să exploreze teme mai contemporane, precum alienarea și disidența față de regimul comunist.
În prezent, poezia românească continuă să fie un mod important prin care se exprimă sentimentele și ideile poporului român. Poetul și eseistul Mircea Cărtărescu este unul dintre cei mai renumiți poeți ai României de astăzi, cu opere precum „Levanticai” și „Orbitor”. Alți poeți contemporani, precum Ioana Ieronim, Ana Blandiana sau Radu Vancu, au câștigat de-a lungul anilor numeroase premii și recunoașteri internaționale pentru contribuția lor la literatura română.
În concluzie, poezia românească reprezintă o parte importantă din cultura și istoria românească, cu o tradiție bogată și variată. De-a lungul secolelor, poezia românească a evoluat și s-a dezvoltat în concordanță cu evenimentele politice și culturale ale vremii, reprezentând o formă valoroasă de exprimare artistică și de identitate culturală.
Pe un album de Mihai Eminescu
Albumul? Bal mascat cu lume multă,
În care toţi pe sus îşi poartă nasul,
Disimulându-şi mutra, gândul, glasul…
Cu toţi vorbesc şi nimeni nu ascultă.
Reîntoarcerea de Alexandru Macedonski
Soarta care mă goneşte
Crucea poate c-o să-mi dea,
Însă dea-mi-o cât de iute…
Amintiri de Alexandru Macedonski
În mintea omului rămâne
Tabloul fericirii stinse…
Astfel tresar şi-n al meu suflet
Reamintirile întinse;
Prietenia și amorul de Grigore Alexandrescu
Zici c-ai vrea prieteneste
Sa iubesti, sa fii iubita;
Zici c-amorul te-ngrozeste,
Ca e patima cumplita;
Călin Nebunul IV de Mihai Eminescu
Lângă lacul cel albastru înstelat cu nuferi mari,
Pintre trestii auroase ce se legăn solitari,
Vede fata cea cu ochii cuvioşi ca în biseric’
Eu nu vorbesc de Dumnezeul de-azi de Mihai Eminescu
Eu nu vorbesc de Dumnezeul de-azi –
Au fost așa de mulți. Vorbesc de unul
Care de mult nu e – și poate că
Nici nu a fost v[re]odată – dar a putut fi;
Câinele soldatului de Grigore Alexandrescu
Rănit la războaie, soldatul căzuse,
Şi-n pține zile chinuit muri,
Departe de-o mumă care îl crescuse,
Şi care-l iubi!
Glic de Ion Luca Caragiale
Face gâtul sticlei glic!
Draga mea, eşti un simbol;
Zâmbetu-ţi e raiul gol…
Tu eşti mare, eu sunt mic.
Mănuşa de Mihai Eminescu
Lâng-a leilor grădină regele Francisc aşteaptă,
Ca să vază cum s-o-ncinge între fiare lupta dreaptă.
Împrejur cei mari ai ţării şi ai sfatului s-adună.
Pe balconul nalt se-nşiră dame-n veselă cunună.