Pintre stânci de piatră seacă,
Auzi plâns de cucuvai,
Țipând noaptea tristu-i vai!
Când în nouri se îneacă
Category
Arăt: 1041 - 1050 din 3.134 REZULTATE
Poezii
mii de poezii in Romana. Poezia românească este una dintre cele mai bogate și variate expresii culturale ale poporului român. De-a lungul secolelor, poezia românească a evoluat și s-a dezvoltat prin intermediul unor figuri literare emblematice, precum Mihai Eminescu, George Coșbuc, Tudor Arghezi sau Nichita Stănescu.
Una dintre caracteristicile poeziei românești este legătura strânsă pe care o are cu istoria și cultura românească. Poezii precum „Luceafărul” și „Mai am un singur dor” ale lui Eminescu, „Miorița” a lui Vasile Alecsandri sau „Moartea căprioarei” de George Coșbuc, reprezintă nu doar opere literare, ci și un fel de imnuri naționale care își au rădăcinile în cultura și istoria românească.
Poezia românească este, de asemenea, puternic influențată de evenimentele și ideile politice ale timpului în care a fost scrisă. În perioada interbelică, mulți poeți români s-au alăturat mișcărilor artistice și politice ale vremii, cum ar fi „Generația de la 1910” și mișcarea naționalistă. În anii ’60 și ’70, poeții români au început să exploreze teme mai contemporane, precum alienarea și disidența față de regimul comunist.
În prezent, poezia românească continuă să fie un mod important prin care se exprimă sentimentele și ideile poporului român. Poetul și eseistul Mircea Cărtărescu este unul dintre cei mai renumiți poeți ai României de astăzi, cu opere precum „Levanticai” și „Orbitor”. Alți poeți contemporani, precum Ioana Ieronim, Ana Blandiana sau Radu Vancu, au câștigat de-a lungul anilor numeroase premii și recunoașteri internaționale pentru contribuția lor la literatura română.
În concluzie, poezia românească reprezintă o parte importantă din cultura și istoria românească, cu o tradiție bogată și variată. De-a lungul secolelor, poezia românească a evoluat și s-a dezvoltat în concordanță cu evenimentele politice și culturale ale vremii, reprezentând o formă valoroasă de exprimare artistică și de identitate culturală.
Rondelul contimporanilor de Alexandru Macedonski
Acesti contimporani ai mei
Fac ne-ncetat acelasi sport:
De treizeci de ani îmi tot zic mort
Tot mai pizmasi si mai misei.
* * * de Vasile Alecsandri
Într-a păpuşilor ţară,
Din hotare, la hotară,
Am văzut şi buni şi răi,
Şi cu duh, şi nătărăi.
Ucigaşul fără voie de Grigore Alexandrescu
O temnitță-adâncă îmi e locuința:
Prin dese, prin negre zăbrele de fier
O rază pierdută îmi spune ființă
Cântec de nuntă, după Goethe de Mihai Eminescu
Povestim și cântăm de-acel conte cu drag
Ce-odat locuit-a castelul,
Azi când un nepot al fericelui moșneag
Îl face pe însurățelul.
Învia-v-or voievozii de Mihai Eminescu
Mândri voevozi ce-nvie din a cronicelor bracuri,
Fac să tremure cetatea nedreptăților de veacuri;
Crainici resbunării suntem, ce nu poate să-ntârzie,
Prooroci mărirei dalbe a zilelor, ce vor să vie.
Prin a ramurilor mreajă… de Mihai Eminescu
Prin a ramurilor mreajă
Sună cântec ca de vrajă
Și mângâie în urechi,
De sub teiul nalt și vechi..
Rondelul chinezilor din Paris de Alexandru Macedonski
Ei nu vorbeau, ci ciripeau,
Căzuți din lună în Paris,
Și cum naintea mea mergeau,
Păreau ieșiți ca dintr-un vis.
Andrii-Pop de Vasile Alecsandri
Cine trece-n Valea-Seacă
Cu hamgerul fără teacă
Şi cu pieptul dezvelit?
Andrii-Popa cel vestit!
Trecutul la Manastirea ‘Dealului’ de Grigore Alexandrescu
Precum o sentinela, pe dealul departat
Domneste manastirea; si zidu-i cel înalt
Se-ntinde împrejuru-i, pustiu si învechit,