Arabul căzuse în aspră robie,
Mușchioasele-i brațe legate era…
El n-o să-și mai vadă nici cort, nici soție,
Nici larga pustie
romana
Literatura română reprezintă o parte importantă a culturii și istoriei României, fiind o modalitate prin care se exprimă tradițiile și valorile naționale. Ea are o istorie bogată, începând cu primele scrieri în limba română din secolul al XVI-lea și continuând cu creațiile literare contemporane.
Această literatură a fost influențată de diverse curente literare europene, dar a reușit să își păstreze propria sa identitate culturală și lingvistică. Multe dintre operele cele mai importante ale literaturii române au fost scrise în perioada de mijloc a secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, considerată a fi „epoca de aur” a literaturii române.
În această perioadă, scriitorii români au explorat subiecte precum istoria și cultura națională, precum și probleme sociale și politice ale vremii lor. Aceștia au creat capodopere în diferite genuri literare, cum ar fi poezia, proza și teatrul.
Literatura română este bogată în opere de ficțiune și non-ficțiune, precum și în poezie, dramaturgie și eseuri. Operele literare cele mai cunoscute și cele mai studiate în școli și universități includ „Moara cu noroc” de Ioan Slavici, „Moromeții” de Marin Preda, „Enigma Otiliei” de George Călinescu și „Ion” de Liviu Rebreanu.
În plus față de operele tradiționale, literatura română contemporană a adus în prim-plan noi stiluri și abordări. Scriitorii moderni abordează o varietate de subiecte, de la probleme sociale și politice contemporane, la probleme psihologice și existențiale.
În concluzie, literatura română este o parte importantă a culturii și istoriei României, reprezentând o modalitate prin care se exprimă tradițiile și valorile naționale. De-a lungul timpului, scriitorii români au creat opere remarcabile în diferite genuri literare, care continuă să inspire și să influențeze generațiile următoare.
Dragostea de puiculiță de Mihai Eminescu
Dragostea de puiculiță
Ca gușa de porumbiță,
Cu gurița mititea,
Cu gropițe lângă ea,
In iad mai daunazi, cativa raposati de Grigore Alexandrescu
În iad, mai deunazi, câtiva raposati,
Care în viata treceau de-nvatati,
Dadusera jalba, aratând ca cer
Sa se pedepseasca jupânul Voltaire,
Filozoful Blagomirea de Ion Luca Caragiale
Filozoful Blagomirea ține-n mână adevărul,
Și de-aceea se muncește a seca tot călimărul
La Paști de George Topârceanu
Astăzi în sufragerie
Dormitau pe-o farfurie,
Necăjite si mânjite,
Zece ouă înroşite.
Rondelul uriașului de Alexandru Macedonski
Monstruos se-ntinde-oraşul.
Viciul joacă-n el pe brânci.
Are
case, lanţ de stânci.
Când toate trec şi-mbătrânesc de Alexandru Macedonski
O! poezie, pe când toate în lume trec si-mbatrânesc,
Când nu mai sunt nici eu baiatul cu inima nevinovata,
Inca o zi – Grigore Alexandrescu
Inca o zi cu tine, o zi de fericire,
În dulcile extazuri ce simt, când te privesc:
Înca un ceas… un zâmbet… Adânca mea iubire
Finis de Ion Luca Caragiale
Un meteor!… Bizară auroră boreală
Din polul nord la polul d-amiază… Din Zenit
Până-n Nadir cutremur… iar sfera siderală
Rondelul trecutului de Alexandru Macedonski
Iata Pometestii, iata Adancata,
Scurtul pod de barne este retrecut.
Re’nviaza mama, îmi zambeste tata…
Vreme cata curs-a parca n-a trecut.





