E primăvară… Sus pe Atlas,
între pământ şi luna plină,
Fug nouri străvezii la vale
cernând uşor o bură fină…
romana
Literatura română reprezintă o parte importantă a culturii și istoriei României, fiind o modalitate prin care se exprimă tradițiile și valorile naționale. Ea are o istorie bogată, începând cu primele scrieri în limba română din secolul al XVI-lea și continuând cu creațiile literare contemporane.
Această literatură a fost influențată de diverse curente literare europene, dar a reușit să își păstreze propria sa identitate culturală și lingvistică. Multe dintre operele cele mai importante ale literaturii române au fost scrise în perioada de mijloc a secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, considerată a fi „epoca de aur” a literaturii române.
În această perioadă, scriitorii români au explorat subiecte precum istoria și cultura națională, precum și probleme sociale și politice ale vremii lor. Aceștia au creat capodopere în diferite genuri literare, cum ar fi poezia, proza și teatrul.
Literatura română este bogată în opere de ficțiune și non-ficțiune, precum și în poezie, dramaturgie și eseuri. Operele literare cele mai cunoscute și cele mai studiate în școli și universități includ „Moara cu noroc” de Ioan Slavici, „Moromeții” de Marin Preda, „Enigma Otiliei” de George Călinescu și „Ion” de Liviu Rebreanu.
În plus față de operele tradiționale, literatura română contemporană a adus în prim-plan noi stiluri și abordări. Scriitorii moderni abordează o varietate de subiecte, de la probleme sociale și politice contemporane, la probleme psihologice și existențiale.
În concluzie, literatura română este o parte importantă a culturii și istoriei României, reprezentând o modalitate prin care se exprimă tradițiile și valorile naționale. De-a lungul timpului, scriitorii români au creat opere remarcabile în diferite genuri literare, care continuă să inspire și să influențeze generațiile următoare.
Iubitei întristate de George Topârceanu
Aş vrea un cer albastru, şi pace, şi lumină,
Ca-n basme să-mi răsară în faţă o grădină,
Cu largi cărări umbrite, şi flori de liliac,
Şi sălcii plângătoare pe-o margine de lac…
Stepa de Alexandru Macedonski
În zadar, asupritoare, omenirea-naintează,
Stepa largă e şi astăzi un domen necucerit;
Bucolica undă de Alexandru Macedonski
Bucolica undă adoarme în tihna de salcii pletoase
Ici-colo trăsnite cu aur de-a soarelui apoteoză,
Mormintele. La Dragasani de Grigore Alexandrescu
Când vizitam odata locasurile sfinte,
Marete suvenire din vremi ce-au încetat,
Eu ma oprii pe valea bogata în morminte,
Asupra operelor nouă a unui autor cunoscut de Mihai Eminescu
Pişcată-ţi este mâna ta de streche,
De mişti în veci condeiul pe hârtie,
Dureaz-un şir sau fabrică o mie,
Cuvinte nouă-or fi, dar plagă veche.
Din ocean de vise de Mihai Eminescu
Din ocean de vise ferice, strălucitoare
Ai apărut în viaţa-mi femeie răpitoare,
Cum luna argintoasă, albă zâmbind răsare
Din înstelata mare!
Excelsior de Ion Luca Caragiale
Precum suav-aromă
a florilor plăpânde
De zefir se ridică,
se-nalţă şi se-ntinde
La neige de George Topârceanu
Que de fois, mon amour, auprès du feu qui tremble,
Pénétrés par les doux regrets du jour
Sărac și curat de Alexandru Macedonski
În zadar îmbelșugarea
Șade-n vatra celor cari
Săvârșesc nerușinarea
De se dau robi la cei mari,





