O vulpe la ţăran se înnădis-odată
La păsări în poiată.
Cu-acea deprindere şi iarna pe omăt,
Ea noaptea au venit flămândă la ospăt,
romana
Literatura română reprezintă o parte importantă a culturii și istoriei României, fiind o modalitate prin care se exprimă tradițiile și valorile naționale. Ea are o istorie bogată, începând cu primele scrieri în limba română din secolul al XVI-lea și continuând cu creațiile literare contemporane.
Această literatură a fost influențată de diverse curente literare europene, dar a reușit să își păstreze propria sa identitate culturală și lingvistică. Multe dintre operele cele mai importante ale literaturii române au fost scrise în perioada de mijloc a secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, considerată a fi „epoca de aur” a literaturii române.
În această perioadă, scriitorii români au explorat subiecte precum istoria și cultura națională, precum și probleme sociale și politice ale vremii lor. Aceștia au creat capodopere în diferite genuri literare, cum ar fi poezia, proza și teatrul.
Literatura română este bogată în opere de ficțiune și non-ficțiune, precum și în poezie, dramaturgie și eseuri. Operele literare cele mai cunoscute și cele mai studiate în școli și universități includ „Moara cu noroc” de Ioan Slavici, „Moromeții” de Marin Preda, „Enigma Otiliei” de George Călinescu și „Ion” de Liviu Rebreanu.
În plus față de operele tradiționale, literatura română contemporană a adus în prim-plan noi stiluri și abordări. Scriitorii moderni abordează o varietate de subiecte, de la probleme sociale și politice contemporane, la probleme psihologice și existențiale.
În concluzie, literatura română este o parte importantă a culturii și istoriei României, reprezentând o modalitate prin care se exprimă tradițiile și valorile naționale. De-a lungul timpului, scriitorii români au creat opere remarcabile în diferite genuri literare, care continuă să inspire și să influențeze generațiile următoare.
Vulpea în livadă de Alecu Donici
O vulpe au intrat odată
Flămândă în livadă.
Şi poamele văzând, frumoase, coapte bine,
S-au bucurat prea mult în sine,
Vulpea duioasă de Alecu Donici
În timpul primăverii un tânăr vânător
Ucise-o păsăruică; şi prin a lui urmare
Făcu un rău mai mare,
Căci puii ei rămase sărmani în cuibuşor!
Veveriţa de Alecu Donici
Veveriţa cu crenguţa
De mulţi ani slujea la leu;
Slujba cere stăruinţă
Şi este lucru cam greu
A fi deştept, cu simţire.
Vărul primare de Alecu Donici
Sub laviţe-n cămară
Toţi şoarecii de frunte făcuse-odinioară
Sfat mare între ei,
La care hotărâse cu multă scumpătate,
Vaporul şi calul de Alecu Donici
Locomotivul ca fiara muge,
Din sânu-i scoate de tartar fum,
Şi ca balaur şuierând fuge
Pe ferecatul cu şine drum.
Ursul la priseci de Alecu Donici
La o alegere, făcută după legi
Ce dobitoacele povăţuiesc din veci,
Pe urs l-au fost ales nazâr peste priseci
Ursul butnar de Alecu Donici
Un urs văzând pe-un pădurar
De meserie cam butnar
Cum cercuri îndoieşte
Şi în avut sporeşte;
Umbra şi omul de Alecu Donici
Un om nu prea cu minte
Să-şi prindă umbra vrea,
Dar când pornea nainte,
Şi ea mergând sporea.
Ursul şi vulpea de Grigore Alexandrescu
„Ce bine au să meargă trebile în pădure,
Pe împăratul tigru când îl vom răsturna


