– Drac alb nu se poate?
Alb brotac nici atât?
Dar verde brotac
Brambura prin lac, există?
– Nu ştiu!
romana
Literatura română reprezintă o parte importantă a culturii și istoriei României, fiind o modalitate prin care se exprimă tradițiile și valorile naționale. Ea are o istorie bogată, începând cu primele scrieri în limba română din secolul al XVI-lea și continuând cu creațiile literare contemporane.
Această literatură a fost influențată de diverse curente literare europene, dar a reușit să își păstreze propria sa identitate culturală și lingvistică. Multe dintre operele cele mai importante ale literaturii române au fost scrise în perioada de mijloc a secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, considerată a fi „epoca de aur” a literaturii române.
În această perioadă, scriitorii români au explorat subiecte precum istoria și cultura națională, precum și probleme sociale și politice ale vremii lor. Aceștia au creat capodopere în diferite genuri literare, cum ar fi poezia, proza și teatrul.
Literatura română este bogată în opere de ficțiune și non-ficțiune, precum și în poezie, dramaturgie și eseuri. Operele literare cele mai cunoscute și cele mai studiate în școli și universități includ „Moara cu noroc” de Ioan Slavici, „Moromeții” de Marin Preda, „Enigma Otiliei” de George Călinescu și „Ion” de Liviu Rebreanu.
În plus față de operele tradiționale, literatura română contemporană a adus în prim-plan noi stiluri și abordări. Scriitorii moderni abordează o varietate de subiecte, de la probleme sociale și politice contemporane, la probleme psihologice și existențiale.
În concluzie, literatura română este o parte importantă a culturii și istoriei României, reprezentând o modalitate prin care se exprimă tradițiile și valorile naționale. De-a lungul timpului, scriitorii români au creat opere remarcabile în diferite genuri literare, care continuă să inspire și să influențeze generațiile următoare.
Zugravul şi portretul de Grigore Alexandrescu
La un zugrav foarte vestit mergând din întâmplare,
Portretul meu îi comandai; întâi însă-ntrebare
Artistului îi adresai, de poate să mi-l facă
Aşa cum oricui l-o vedea portretul meu să placă;
Ţara mea de Otilia Cazimir
Frumoasă mi-e ţara străveche, Întinsă pe munţi şi pe văi, Cu fete cu flori la ureche, Cu mândri şi ageri flăcăi!
Oltenii lui Tudor de George Coşbuc
Vine-un chiot dinspre munte,
Vine freamăt din păduri
Tudor domnul vine-n frunte,
Cu mulţimea de panduri!
Iar din Jiu, din apă sfântă,
Iese cântec vitejesc,
Şi cu glas de surle cântă
Tot poporul românesc.
Ştirbul lui Melinte de Constanţa Buzea
– Astăzi sunt şi trist, şi plâns,
Că dentistul, înainte
Să mănânc şi eu de prânz,
Mi-a extras, zâmbind, un dinte.
Toţi spun: „Ştirbul lui Melinte”
Eu nu-s ştirbul lui Melinte!
Zmeul de Alecu Donici
Un zmeu cu-o coadă lungă şi cu-o zbârnâitoare
De tot răsunătoare,
Văzându-se odată sub nouri ridicat,
La fluturul din vale, acestea au strigat:
Vulturul şi paingul de Alecu Donici
Prin nouri, vulturul, spre muntele Ceahlău
Întinse zborul său.
Pe cea mai naltă stâncă a lui, el se aşează
Şi lumea dedesubt privind, se desfătează.
Vulturul şi albina de Alecu Donici
O, cât sunt de fericiţi
Cei de soarta lor slăviţi!
Căci ei şi spre fapta mare
Au a slavei îndemnare.
Vulpea şi măgarul de Alecu Donici
Mintiosule! de unde vii?
O vulpe pe măgar văzând l-au întrebat.
Drept de la leu, de vrei să ştii;
Am fost să-l văd şi m-am mirat
Vulpea şi bursucul de Alecu Donici
Da dincotro şi unde
Alergi tu aşa iute?
Bursucul întâlnind pe vulpe-au întrebat.
Oh, dragă cumătre, am dat peste păcat,





