Într-un copac, pe-o creangă, sta un cocoş de pază.
Era bătrân cocoşul şi-avea o minte trează.
Tag
Arăt: 1401 - 1410 din 3.332 REZULTATE
romana
Literatura română reprezintă o parte importantă a culturii și istoriei României, fiind o modalitate prin care se exprimă tradițiile și valorile naționale. Ea are o istorie bogată, începând cu primele scrieri în limba română din secolul al XVI-lea și continuând cu creațiile literare contemporane.
Această literatură a fost influențată de diverse curente literare europene, dar a reușit să își păstreze propria sa identitate culturală și lingvistică. Multe dintre operele cele mai importante ale literaturii române au fost scrise în perioada de mijloc a secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, considerată a fi „epoca de aur” a literaturii române.
În această perioadă, scriitorii români au explorat subiecte precum istoria și cultura națională, precum și probleme sociale și politice ale vremii lor. Aceștia au creat capodopere în diferite genuri literare, cum ar fi poezia, proza și teatrul.
Literatura română este bogată în opere de ficțiune și non-ficțiune, precum și în poezie, dramaturgie și eseuri. Operele literare cele mai cunoscute și cele mai studiate în școli și universități includ „Moara cu noroc” de Ioan Slavici, „Moromeții” de Marin Preda, „Enigma Otiliei” de George Călinescu și „Ion” de Liviu Rebreanu.
În plus față de operele tradiționale, literatura română contemporană a adus în prim-plan noi stiluri și abordări. Scriitorii moderni abordează o varietate de subiecte, de la probleme sociale și politice contemporane, la probleme psihologice și existențiale.
În concluzie, literatura română este o parte importantă a culturii și istoriei României, reprezentând o modalitate prin care se exprimă tradițiile și valorile naționale. De-a lungul timpului, scriitorii români au creat opere remarcabile în diferite genuri literare, care continuă să inspire și să influențeze generațiile următoare.
Cocoşul şi perla de La Fontaine
Un Cocoşel – el ştie cum-aflase
Tot scormonind o perlă minunată,
Şi s-a dus cu dânsa de îndată
La meşterul de pietre preţioase.
Cerbul privindu-se în apă de La Fontaine
Privindu-se într-un izvor de-o limpezime rară,
Un cerb, odinioară,
Îşi lăuda podoaba coarnelor bogată,
Dar se gândea cum suferă – şi nu o dată.
Cei doi catâri de La Fontaine
Doi catâri pe-o cale:
Unu-ovăz purtând,
Celălalt, cu banii taxelor pe sare.
Tare mândru-acesta de ce-avea-n spinare,
O altă povară n-ar fi vrut nicicând.
Căţeaua şi surata ei de La Fontaine
Era odată o Căţea cam gură-cască
Ce de nimic nu se îngrijea.
Cum îi venise vremea ca să nască
Şi nici o locuinţă nu găsea,
O megieşă s-a-ndurat să-i dea
Modestul ei coteţ cu împrumut.
Casa lui Socrate de La Fontaine
Socrate, marele-nţelept,
De construit se apucase.
Dar cunoscuţii, pe nedrept,
Îi tot găseau mereu ponoase,
Căci oamenii-s croiţi pe prici.
Calul şi Măgarul de La Fontaine
În lumea asta se cuvine
Să te ajuţi cu orişicine.
Murind, vecinul tău de lângă casă
Pe tine toate grijile le lasă.
Câinele care-şi lasă prada pentru umbră de La Fontaine
Se va-nşela oricine de îşi va lua drept scop
– Cum fac atâţi zeloşi din lume –
Să-şi prindă umbra lui anume.
Broaştele care cer un monarh de La Fontaine
Urându-li-se cu democraţia,
Broaştele orăcăiau atât de straşnic,
Că Joe, ca să curme gălăgia,
Le azvârli din cer un rege paşnic.
Văduva şi piticul de George Topârceanu
Zice că demult, odată,
Un pitic s-a însurat
Cu o văduvă bogată,
Ce fusese măritată
Cu un mare om de stat.