Galbene văpăi de soare
Peste deal acum se scurg,
Şi-n noptateca răcoare
Peste sat se nalţă fumul,
Codrii-alene cântă-n drumul
Vântului de-amurg.
romana
Literatura română reprezintă o parte importantă a culturii și istoriei României, fiind o modalitate prin care se exprimă tradițiile și valorile naționale. Ea are o istorie bogată, începând cu primele scrieri în limba română din secolul al XVI-lea și continuând cu creațiile literare contemporane.
Această literatură a fost influențată de diverse curente literare europene, dar a reușit să își păstreze propria sa identitate culturală și lingvistică. Multe dintre operele cele mai importante ale literaturii române au fost scrise în perioada de mijloc a secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, considerată a fi „epoca de aur” a literaturii române.
În această perioadă, scriitorii români au explorat subiecte precum istoria și cultura națională, precum și probleme sociale și politice ale vremii lor. Aceștia au creat capodopere în diferite genuri literare, cum ar fi poezia, proza și teatrul.
Literatura română este bogată în opere de ficțiune și non-ficțiune, precum și în poezie, dramaturgie și eseuri. Operele literare cele mai cunoscute și cele mai studiate în școli și universități includ „Moara cu noroc” de Ioan Slavici, „Moromeții” de Marin Preda, „Enigma Otiliei” de George Călinescu și „Ion” de Liviu Rebreanu.
În plus față de operele tradiționale, literatura română contemporană a adus în prim-plan noi stiluri și abordări. Scriitorii moderni abordează o varietate de subiecte, de la probleme sociale și politice contemporane, la probleme psihologice și existențiale.
În concluzie, literatura română este o parte importantă a culturii și istoriei României, reprezentând o modalitate prin care se exprimă tradițiile și valorile naționale. De-a lungul timpului, scriitorii români au creat opere remarcabile în diferite genuri literare, care continuă să inspire și să influențeze generațiile următoare.
Piticii din pădure de Constanţa Buzea
Piticii din pădure
Au case în ciuperci,
Mănâncă fragi şi mure
Şi-ncalecă pe melci.
Jalba lupului de La Fontaine
Un lup scornind c-a fost prădat de hoţi,
S-a dus la tribunal ca o săgeată,
Şi-nlăturând, pe rând, vecinii toţi,
A-nvinuit o vulpe deocheată.
Iepurele şi broaştele de La Fontaine
Un iepure şedea pe gânduri, în vizuina sa,
Căci ce putea în adăpostu-i să facă altceva?
Greierele și furnica de La Fontaine
Petrecuse cu chitara
Toată vara.
Însă iată că-ntr-o zi
Când viforniţa porni
Hoţii şi măgarul de La Fontaine
Se zice că pe vremuri nişte Hoţi
Furaseră-mpreună un Măgar
Şi se băteau de zor, ca doi netoţi
Gaiţa împodobită cu pene de Păun de La Fontaine
O Gaiţă din cele mai viclene
Văzând un biet Păun ce năpârlea,
S-a-mpodobit degrabă cu mândrele lui pene
Dreptatea Leului de La Fontaine
Pe vremuri, Capra, Oaia şi surioara Juncă
S-au însoţit cu Leul – un staroste trufaş –
În obşte, la câştiguri şi pagube, părtaşi.
Desaga de La Fontaine
Tot ce este vietate, spuse Joe, într-o zi,
Să poftească-aici la tronu-mi, fiind liber a grăi
Corbul şi vulpea de La Fontaine
Jupân corbul câştigase
Din negoţul ce-apucase
Un bun chilipir de caş,
Şi cu dânsu-n cioc se duse



