Pe-n mijloc de Ţarigrad, La cişmeaua lui Murad Primblă-mi-se Serb-Sărac Pe-un cal negru din Bugeac,
Poezii
Despre poezii. Poezia Românească este o formă de artă literară care are o istorie bogată și diversă în cultura română. Aceasta a fost influențată de diverse curente literare, precum romanticismul, simbolismul, modernismul și postmodernismul. De-a lungul timpului, poezia românească a fost abordată de scriitori și poeți importanți, printre care Mihai Eminescu, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ion Barbu și mulți alții.
Poezia românească are ca teme principale iubirea, natura, viața și moartea, dar și probleme sociale și politice. Este caracterizată de sensibilitate, rafinament și simbolism, fiind considerată una dintre cele mai importante forme de artă literară din țară.
Mihai Eminescu este considerat cel mai important poet al literaturii române, fiind cunoscut pentru poemele sale romantice și filozofice, precum „Luceafărul”, „Floare albastră”, „Scrisoarea III” și multe altele. Nichita Stănescu este un alt poet important, cunoscut pentru abordarea sa inovatoare a poeziei, cu poezii dense și pline de simbolism.
Marin Sorescu este cunoscut pentru poemele sale pline de umor și satiră, precum „Cearta cu Dumnezeu” și „Trenul pierdut”. Ion Barbu este un alt poet important al literaturii române, cunoscut pentru poemele sale pline de simbolism, precum „Joc secund” și „Riga Crypto și lapona Enigel”.
În ultimele decenii, poezia românească a fost influențată de tineri poeți și scriitori care aduc un stil nou și inovator, cu poezie experimentală și abstractă. Aceștia se concentrează pe subiecte precum tehnologia, globalizarea și alienarea.
În concluzie, poezia românească este o formă importantă de artă literară, cu o istorie bogată și diversă. Este caracterizată de simbolism, sensibilitate și rafinament, aducând o contribuție valoroasă la cultura și literatura română.
Păstorii şi plugarii de Vasile Alecsandri
Priviţi pe cele dealuri înalte, înverzite, Pe-acele largi poiene cu flori acoperite
Cine-i oare? de Otilia Cazimir
Merge, merge – greu ajunge! Are coarne – dar nu-mpunge. E ghebos Şi fricos, Iar când iese la plimbare,
Unde să pleci de Adrian Păunescu
Află şi-nvaţă
Acest refren:
Până la moarte,
N-ai nici un tren.
Nevasta harnică de Vasile Alecsandri
Iaca mândra de pe vale! Cu rochiţa în paftale Cum mă-ntâmpină în cale. Of, of, of şi aoleu,
Sărindar de George Coşbuc
Iar Matei în baltă stete
Până-n zori, în stuf ascuns,
Frigul nopţii l-a pătruns
Şi prin suflet spaimă-i dete
Că pierirea l-a ajuns.
Visul lui Petru Rareş de Vasile Alecsandri
Jos în vale, pe Bârlad, Lâng-a Docolinei vad, Nimerit-au, poposit-au Şi de noapte tăbărât-au
Zburătorul de Vasile Alecsandri
Dragă, dragă surioară, Nu ştii cântecul ce spune Că prin frunze când se strecoară Raza zilei ce apune,
Cum o cheamă? de Otilia Cazimir
Roşioară şi codată Umblă noaptea prin poiată, Şi la noi, şi la vecini, Ca să cumpere găini.
Un om pe nişte scări de Adrian Păunescu
În lumea plină de urmări
Eu sunt un om pe nişte scări,
În sus ce e, în jos nimic,
În jos ce e, în sus nimic.




