Un Lup pe cât de lacom pe-atâta de nătâng,
Croit pe nerozii şi boroboaţe,
S-a întâlnit odată cu o Potaie-n crâng
Şi bucuros se pregătea s-o-nhaţe.
pentru copii
Literatura pentru copii în limba română este bogată și diversă, cuprinzând povești, basme, poezii și romane adresate diferitelor categorii de vârstă. Această literatură are o tradiție îndelungată în România și a fost influențată de numeroasele culturi care au coexistat pe teritoriul țării, precum și de literaturile străine traduse în limba română.
Printre cele mai cunoscute opere în limba română se numără basmele lui Ion Creangă, care au fost transmise din generație în generație, devenind povești clasice pentru copii. De asemenea, poeții Mihai Eminescu, George Coșbuc sau Grigore Vieru au scris poezii pentru copii, care au rămas în memoria colectivă.
În ultimii ani, aceasta a devenit din ce în ce mai bogată și mai diversă. În prezent, există o mulțime de autori români care scriu pentru copii, abordând subiecte precum prietenia, aventura, magia sau problemele sociale și familiale.
În plus, mulți autori străini sunt traduși în limba română și aduși la cunoștința publicului larg. Printre cei mai apreciați autori străini se numără Antoine de Saint-Exupéry, J.K. Rowling, Roald Dahl sau Michael Ende.
Literatura în limba română are un rol important în educația copiilor și în formarea lor ca indivizi. Această literatură îi învață pe copii valorile precum prietenia, curajul și respectul față de ceilalți și îi ajută să își dezvolte imaginația și creativitatea.
În concluzie, literatura pentru copii în limba română este o parte importantă a culturii române și a tradiției literare a țării. Ea cuprinde o varietate de genuri literare și abordează subiecte importante pentru dezvoltarea copiilor, precum prietenia, aventura, magia sau problemele sociale și familiale.
Lupul şi mielul de La Fontaine
Verdictul celui tare e lucru hotărât:
Vom arăta numaidecât.
Un miel, cuprins de-o sete mare,
Bea dintr-o apă curgătoare.
Lupul și câinele de La Fontaine
Un lup slăbise într-atât,
Că rămăsese piele şi-os,
Căci stâna câinii o păzeau
Cu străşnicie mare.
Lupul și barza de La Fontaine
Poftit odată la un praznic,
Un Lup lihnit, mâncău năpraznic,
S-a lăcomit atât, încât
I s-a înfipt adânc în gât.
Liliacul și cele două nevăstuici de La Fontaine
Un Liliac, zburătăcind ca un năuc,
Era să dea-ntr-o seară de bucluc,
Căci nimeri, pe-o ferestruică,
Într-un culcuş de nevăstuică.
Leul şi Tăunul de La Fontaine
Piei, scârnăvie!, zise Leul cu mânie,
Răstindu-se la un Tăun.
– Tu crezi că mult îmi pasă mie
Că ţie unii rege-ţi spun?
Scrisoare de Otilia Cazimir
Moş-Crăciun, toţi îmi spun Că eşti darnic şi eşti bun. Eu îţi scriu de mai-nainte Că-s un bieţel cuminte,
Leul şi şoricelul de La Fontaine
Pe cât îţi stă-n putinţă, fii bun cu orişicine:
Adesea ai nevoie chiar de mai mici ca tine,
Cum am s-arăt prin două exemple, de îndată, –
Atâta e în pilde povaţa de bogată.
Leul şi Măgarul la vânătoare de La Fontaine
Monarhul dobitoacelor, năprasnic,
Voia să dea, de ziua lui, un praznic
Şi chibzui să facă o mare vânătoare,
De urşi, de cerbi, de lupi, de căprioare
Leul biruit de om de La Fontaine
Tot discuta mulţimea privind la un tablou
Înfăţişând un Leu nespus de mare
Alăturea de un erou
Ce izbutise să-l doboare.


