Rănită c-o săgeată-naripată,
O Pasăre se tânguia odată:
– Şi noi om fi, în parte, vinovate
De pacostea ce peste noi s-abate!
pentru copii
Literatura pentru copii în limba română este bogată și diversă, cuprinzând povești, basme, poezii și romane adresate diferitelor categorii de vârstă. Această literatură are o tradiție îndelungată în România și a fost influențată de numeroasele culturi care au coexistat pe teritoriul țării, precum și de literaturile străine traduse în limba română.
Printre cele mai cunoscute opere în limba română se numără basmele lui Ion Creangă, care au fost transmise din generație în generație, devenind povești clasice pentru copii. De asemenea, poeții Mihai Eminescu, George Coșbuc sau Grigore Vieru au scris poezii pentru copii, care au rămas în memoria colectivă.
În ultimii ani, aceasta a devenit din ce în ce mai bogată și mai diversă. În prezent, există o mulțime de autori români care scriu pentru copii, abordând subiecte precum prietenia, aventura, magia sau problemele sociale și familiale.
În plus, mulți autori străini sunt traduși în limba română și aduși la cunoștința publicului larg. Printre cei mai apreciați autori străini se numără Antoine de Saint-Exupéry, J.K. Rowling, Roald Dahl sau Michael Ende.
Literatura în limba română are un rol important în educația copiilor și în formarea lor ca indivizi. Această literatură îi învață pe copii valorile precum prietenia, curajul și respectul față de ceilalți și îi ajută să își dezvolte imaginația și creativitatea.
În concluzie, literatura pentru copii în limba română este o parte importantă a culturii române și a tradiției literare a țării. Ea cuprinde o varietate de genuri literare și abordează subiecte importante pentru dezvoltarea copiilor, precum prietenia, aventura, magia sau problemele sociale și familiale.
Păgânul și idolul de lemn de La Fontaine
Un om, păgân din vremurile vechi,
Ţine-n cămin un zeu de lemn, din cei
Ce sunt mai surzi ca surzii, chiar dacă au urechi.
Oala de lut şi Oala de tuci de La Fontaine
Zise Oala cea de tuci
Către sora ei de tină:
– Ia ascultă, fa, vecină,
Ce-om păzi ca nişte cuci
Motanul şi Gherlanul veteran de La Fontaine
Nu-mi mai aduc aminte ce fabulist anume
Îl lua pe Joe martor
C-a existat odată pe undeva un tartor:
Motanul cel mai aprig şi mai viteaz din lume,
Moartea și tăietorul de lemne de La Fontaine
Gemând sub o povară de vreascuri şi de ani,
Abia se mai mişca pe drum
S-ajungă la coliba-i întunecată de-atât fum,
Un tăietor de lemne, întâiu-ntre sărmani.
Maimuţoiul, dobitoacele şi Vulpea de La Fontaine
La moartea Leului, jivinele
S-au adunat cu liota întreagă
Şi nici nu încetaseră suspinele
C-au şi purces alt rege să-şi aleagă.
Maimuțoiul și Motanul de La Fontaine
În casa unui om din vremea veche,
Trăia o-mpieliţată de pereche:
Un maimuţoi pocitul Maimuţilă
Măgarul purtător de moaște de La Fontaine
Ducând pe drum, odată, o raclă cu relicve,
Măgarul îşi umfla cu fală nările,
Crezând cu biata minte a ţanţoşei lui tigve
Că pentru el sunt toate: şi smirna şi cântările.
Măgarul galeş de La Fontaine
Ca să se facă mai iubit,
Măgarul pe stăpân l-a măgulit.
„Ce-i asta? se întreabă el,
Că javra aia de căţel
Măgarul cu bureți de mare și cel cu sare în spinare de La Fontaine
Mai ţanţoş ca-mpăraţii romani, un cărăuş
Mâna cu sârg doi măgăruşi,
La drum, spre târg.

