Zis-a badea de Vasile Alecsandri

Poezia „Zis-a badea” este una din cele mai cunoscute şi apreciate poezii ale lui Vasile Alecsandri, scrisă în genul popular, în versuri, şi aparţine ciclului „Doine şi lacrimi”. Poezia începe cu un dialog între un badea şi o fecioară, în care badea îi spune despre necazurile vieţii, iar fecioara îl încurajează şi îi dă speranţă. Poezia are un puternic mesaj moral, arătând importanţa curajului şi a perseverenţei în viaţă, în ciuda dificultăţilor întâmpinate.

Zis-a badea c-a veni
Luna când a răsări.
Ies afară, luna-i sus,
Bade-a venit şi s-a dus!
Ies afară, luna-i jos,
Badea nici că s-a întors!
Unde eşti, bădiţă frate,
De mă laşi pe aşteptate?

„Taci, leliţo, c-am venit
De cum luna s-a ivit.
Şi te-aştept pe după casă
Sub răchita cea pletoasă”.
„De-ai venit, bine-ai venit,
Trandafirul meu iubit!
Că cu tine mă mai iau
De-mi alin necazul greu!”

Rezumat extins la poezia Zis-a badea de Vasile Alecsandri

Poezia „Zis-a badea” de Vasile Alecsandri este un dialog satiric între două personaje, un boier și un țăran. Boierul încearcă să îl impresioneze pe țăran cu vorbe mari și cu gesturi impunătoare, dar țăranul rămâne sceptic și îi aduce argumente realiste care îl fac pe boier să se simtă umilit.

În prima parte a poeziei, boierul încearcă să se laude cu averea și cu statutul său social, dar țăranul îl ironizează și îi spune că nu e importantă bogăția, ci sănătatea și familia. În partea a doua, boierul încearcă să îl impresioneze cu cunoștințele sale culturale și cu frazele sale în latină, dar țăranul îi spune că nu înțelege nimic și că preferă să se concentreze asupra lucrurilor simple și practice.

Poezia are un ton satiric și ironizează ipocrizia și vanitatea boierilor din epocă, care își construiau imaginea prin gesturi grandioase și cuvinte pompoase, dar care, de fapt, erau departe de realitatea simplă și modestă a țăranilor.

În finalul poeziei, țăranul îi spune boierului că nu trebuie să se laude cu ceea ce are, ci să își pună mintea la contribuție și să găsească soluții la problemele reale ale oamenilor. Această morală a poeziei este una care subliniază importanța practică și a înțelepciunii în fața aparențelor și a vanității.

În general, poezia „Zis-a badea” de Vasile Alecsandri este o satiră socială care subliniază diferențele dintre clasa boierilor și clasa țăranilor din acea perioadă, dar și importanța înțelepciunii și a practicului în fața aparențelor și a vanității.