Zile de toamnă de George Coşbuc

Poezia „Zile de toamnă” de George Coşbuc este un poem liric ce reflectă asupra trecerii timpului şi a schimbărilor sezoniere care au loc în natură. În această poezie, poetul descrie atmosfera toamnei, amintindu-şi de momentele petrecute în această perioadă a anului în copilărie. El vorbeşte despre frumuseţea frunzelor căzute pe pământ, despre liniştea şi melancolia pe care le simte în această perioadă.

Un fapt interesant despre această poezie este că a fost inclusă în manualul de limba şi literatura română din anul 1948. În perioada comunistă, poeziile care glorificau viaţa de la ţară şi munca ţăranilor erau promovate, iar cele care critica starea socială şi politică erau interzise. De aceea, poezia „Zile de toamnă” a devenit una dintre cele mai cunoscute poezii ale lui Coşbuc, fiind recitată în şcoli şi la evenimente culturale.

---

Ieri vedeam pe lunca flori
Mandri fluturi zburatori
Si vedeam zburand albine
Ieri era si cald si bine

Azi e frig si nori si vant
Frunzele cad la pamant
Florile stau suparate
Vestejesc de bruma toate

Ieri era frumos pe-afara
Ca-ntr-o calda zi de vara
Azi e toamna pe pamant
Vreme rea si bate vant.

Rezumat extins la poezia Zile de toamnă de George Coşbuc

Poezia „Zile de toamnă” de George Coşbuc este o meditaţie lirică asupra schimbărilor sezoniere şi asupra trecerii timpului. Poezia este împărţită în trei strofe şi este scrisă în versuri libere, fără o schemă regulată de rimă.

În prima strofă, poetul descrie peisajul toamnei, arătând cum frunzele cad în vânt şi cum pomii rămân goi şi trişti. El afirmă că toamna este un timp al pierderii, al despărţirii de ceea ce a fost drag şi al uitării, dar şi al regăsirii propriilor rădăcini.

În a doua strofă, poetul se întoarce cu nostalgie la vremurile copilăriei sale, petrecute în satul natal. El aminteşte cu drag de casele bunicilor, de pomi şi de animalele de la fermă, pe care acum le simte aşa de departe. Poezia este un omagiu adus copilăriei şi satului natal.

În ultima strofă, poetul se gândeşte la trecerea timpului şi la faptul că totul este trecător. El afirmă că nu trebuie să ne lăsăm cuprinşi de tristeţe, ci să ne bucurăm de fiecare moment şi să iubim cu adevărat, pentru că dragostea este singura cale de a ne aduce fericirea şi de a lupta împotriva trecerii timpului.

În ansamblu, poezia „Zile de toamnă” este o meditaţie profundă asupra vieţii, trecerii timpului şi a valorilor adevărate. Ea ne îndeamnă să ne bucurăm de fiecare clipă şi să iubim cu adevărat, pentru că aceasta este singura cale de a învinge trecerea timpului şi de a găsi fericirea.