Zi intai aprili de Alecu Donici

Poezia „Ziua întâi Aprilie” de Alecu Donici a fost publicată pentru prima dată în 1827 într-o colecție de poezii intitulată „Fabule” și este considerată una dintre cele mai reprezentative poezii ale autorului. Această poezie a fost apreciată de criticii literari și cititorii din acea perioadă pentru stilul său umoristic și pentru modul în care a surprins natura imprevizibilă a vremii de primăvară.

De asemenea, această poezie a fost tradusă în mai multe limbi și a rămas populară de-a lungul timpului, fiind inclusă în manualele școlare și fiind recitată în diferite ocazii festive.

---

Nu stiu, zau, pe ce temeiuri
Zi intai a lui Aprili
S-au menit din obiceiuri
A fi zi de amagiri.
O zi numai in trei sute,
Fara praznici, sarbatori,
Pentru niste sagi placute,
N-ar fi rau insamnatori.
Dar a lumii amagire
Nu are nici un hotar,
Toate trec prin chibzuire
Viclesugului amar.
Omul cel intai cazura
Prin amagire din rai,
Cand nu era in natura

Alta vreme decat Mai.
Politica se-nvarteste
Pe acestii zile legi:
Sfarma, drege, hotaraste
Soarta tarilor intregi.
Diplomaticii inseala
La Septemvrii, la Ghenari,
Cauta, pandesc greseala
Si rastoarna planuri mari.
Toti supusii in tot locul
Pe sefii lor amagesc,
Prin aceasta-si fac norocul,
Cariera isi latesc.
Femeile au prea multe
Zile-ntai a lui Aprili,
Chiar deviza lor pe frunte
Pare scris: intai Aprili.
Si barbatii iar pe ele
Purure le viclenesc,
Jura lor pe cer si stele,
Dar credinta nu pazesc.
Cel ce cumpara sau vinde,
Gandeste la inselat,
In rar om nu se aprinde
Cugetul acest de iad.
Omul in sfarsit cuteaza
A-nsela pre Dumnezeu
Cand prin apa se boteaza,
Iar in fapta sta tot rau.
Pana cand intai Aprilii
Va-mparati pre pamant?
Cand va luci raza zilei
Numai cinstei luminand?

Rezumat extins la poezia Zi intai aprili de Alecu Donici

„Ziua întâi Aprilie” este o poezie scrisă de Alecu Donici în care este prezentată o scenă comică în care oamenii sunt păcăliți în mod amuzant de vremea instabilă de primăvară. Poetul folosește umorul și ironia pentru a sublinia natura imprevizibilă a vremii în această perioadă a anului și pentru a arăta cum oamenii pot fi induși în eroare cu ușurință.

În prima strofă, poetul descrie o zi de primăvară cu vreme instabilă, cu soare, nori și vânt. El sugerează că oamenii sunt confuzi cu privire la ce trebuie să facă într-o astfel de zi și că au tendința de a fi induși în eroare de schimbările bruște de vreme.

În a doua strofă, poetul prezintă o scenă comică în care un grup de oameni încearcă să usuce hainele într-o curte, dar sunt păcăliți de ploaie. Oamenii încearcă să acopere hainele cu pături și cearceafuri, dar ploaia le pătrunde prin tot. În acest fel, poetul subliniază absurda natură a încercării de a lupta împotriva forțelor naturii.

În a treia strofă, poetul prezintă o altă scenă comică în care un bărbat încearcă să meargă la biserică, dar este păcălit de noroiul care îi face drumul impracticabil. El cade în noroi și este nevoit să se întoarcă acasă cu hainele murdare. În acest fel, poetul subliniază absurditatea încercării de a avea control asupra vremii și de a face planuri într-un mediu imprevizibil.

În ultima strofă, poetul reflectă asupra naturii umane de a fi ușor păcălită și de a cădea în capcanele imprevizibilității vremii. El sugerează că râsul și umorul sunt cele mai bune arme împotriva acestor capcane și că trebuie să fim pregătiți să acceptăm și să ne bucurăm de imprevizibilitatea vieții.

În ansamblu, poezia „Ziua întâi Aprilie” de Alecu Donici este o meditație comică asupra naturii imprevizibile a vremii de primăvară și asupra tendinței noastre de a cădea în capcanele acesteia. Poetul folosește umorul și ironia pentru a sublinia absurda natură a încercării de a avea control asupra vremii și pentru a arăta că râsul și umorul pot fi cele mai bune arme împotriva acestei imprevizibilități.