Un fapt divers interesant despre poezia „Zdreanța” de Tudor Arghezi este că aceasta a fost scrisă într-o perioadă în care Arghezi se afla în închisoare. Poetul a fost închis pentru activități politice și a petrecut mai mulți ani în închisorile comuniste din România.
„Poezia „Zdreanța” este una dintre cele mai cunoscute și iubite creații ale lui Tudor Arghezi și a fost publicată pentru prima dată în culegerea sa de versuri „Cartea cu jucării,” în 1929. Această poezie a devenit un simbol al empatiei și sensibilității lui Arghezi față de suferința și nedreptatea din lume și a arătat că literatura poate fi o modalitate puternică de a transmite mesaje sociale și umane, chiar și în cele mai dificile circumstanțe.
L-aţi văzut cumva pe Zdreanţă,
Cel cu ochii de faianţă?
E un câine zdrenţuros
De flocos, dar e frumos.
Parcă-i strâns din petice,
Ca să-l tot împiedice,
Ferfeniţele-i atârnă
Şi pe ochi, pe nara cârnă,
Şi se-ncurcă şi descurcă,
Parcă-i scos din calţi pe furcă.
Are însă o ureche
De pungaş fără pareche.
Dă târcoale la coteţ,
Ciufulit şi-aşa lăieţ,
Aşteptând un ceas şi două
O găină să se ouă,
Care cântă cotcodace,
Proaspăt oul când şi-l face.
De când e-n gospodărie
Multe a-nvăţat şi ştie,
Şi, pe brânci, târâş, grăbiş,
Se strecoară pe furiş.
Pune laba, ia cu botul
Şi-nghite oul cu totul.
– „Unde-i oul? a-ntrebat Gospodina.
– „L-a mâncat!”
„Stai niţel, că te dezvăţ
Fără mătură şi băţ.
Te învaţă mama minte.”
Şi i-a dat un ou fierbinte.
Dar decum l-a îmbucat,
Zdreanţă l-a şi lepădat
Şi-a-njurat cu un lătrat.
Când se uita la găină,
Cu culcuşul lui, vecină,
Zice Zdreanţă-n gândul lui
„S-a făcut a dracului!”
Rezumat extins la poezia Zdreanta de Tudor Arghezi
„Poezia „Zdreanța” de Tudor Arghezi este un poem profund emoționant care prezintă povestea unui câine vagabond pe nume Zdreanța. Autorul descrie cu sensibilitate viața acestui câine stradal și relația sa cu lumea din jur. În același timp, el explorează teme precum suferința, empatia și frumusețea găsită în lucrurile simple ale vieții.
Strofa inițială prezintă imaginea unui câine hoinar, murdar și flămând, care cutreieră străzile. Cu toate acestea, autorul observă că Zdreanța are un „ochi cald și trist,” sugerând că, în ciuda dificultăților sale, animalul are o anumită noblețe și frumusețe.
În continuare, poetul exprimă empatia și compasiunea față de Zdreanța și față de toți cei care suferă. El subliniază faptul că toate ființele simțitoare, indiferent de starea lor, merită respect și iubire. Poezia devine astfel o meditație asupra suferinței umane și a solidarității.
În ultimele versuri, autorul ne amintește de trecerea efemeră a vieții și de frumusețea pe care o putem găsi în lucrurile simple, precum un câine vagabond. Zdreanța devine un simbol al frumuseții neașteptate și al conexiunii umane.
În concluzie, poezia „Zdreanța” de Tudor Arghezi este un elogiu adus frumuseții și compasiunii găsite în cele mai neașteptate locuri. Prin intermediul acestei poezii, autorul ne îndeamnă să privim cu mai multă empatie și să apreciem lucrurile simple din viață, reamintindu-ne de frumusețea și umanitatea care se pot ascunde chiar și într-un câine vagabond.”
Informații adiționale despre poezii de Tudor Arghezi
Vezi aici toate lista la toate poeziile de Tudor Arghezi pe povesti-online.com. Citește mai mult despre Tudor Arghezi pe Wikipedia.
Tudor Arghezi a debutat în anul 1896, publicând versuri în revista Liga Ortodoxă, condusă de Alexandru Macedonski cu pseudonimul „Ion Theo”.
