Zburătorul de Vasile Alecsandri

Poezia „Zburătorul” de Vasile Alecsandri este o creație poetică ce evocă mitul străvechi al vânătorii de suflete, în care un băiat care se aventurează în pădure este martor la această întâmplare.

Un fapt interesant despre această poezie este că, pe lângă interpretarea ei ca o simplă poveste fantastică, ea poate fi considerată și o alegorie a morții și a trecerii într-o altă lume. Personajul principal, băiatul care se aventurează în pădure, poate fi văzut ca o metaforă a omului care își înfruntă propria moarte, iar „zburătorul” ar fi sufletul care se ridică la ceruri după ce trupul muritor este părăsit.

De asemenea, poezia „Zburătorul” face referire la tradițiile populare românești și la folclorul din Moldova, regiunea natală a lui Vasile Alecsandri.

Dragă, dragă surioară,
Nu ştii cântecul ce spune
Că prin frunze când se strecoară
Raza zilei ce apune,
 
Zburătorul se aruncă
La copila care vine
Să culeagă fragi în luncă,
Purtând flori la sân ca tine?
 
Fragii el din poală-i fură
Cu-a sa mână nevăzută,
Şi pe frunte şi pe gură
El o muşcă ş-o sărută.
 
Soro, buza-ţi e muşcată!
Fragii, poţi să le duci dorul.
Spune, în lunca-ntunecată
Nu-ntâlnişi pe Zburătorul?
 
Dragă surioară, dragă,
Cântecul mai spune încă
De-acel duh c-ades se leagă,
Când e umbra mai adâncă,
 
De copila mândră, albă,
Ce culege viorele,
Purtând pe ea scumpă salbă,
Scumpă salbă de mărgele.
 
Salba el râzând i-o strică
Cu-o plăcută dezmierdare
Şi de fieşce mărgică
Lasă-o dulce sărutare.
 
Pe sân, dragă, eşti muşcată!
Salba, poţi ca să-i duci dorul.
Spune, în lunca-ntunecată
Nu-ntâlnişi pe Zburătorul?
 
Astfel vesel pe-o cărare
Glumeau gingaşele fete.
Iar în luncă stau la zare
Doi voinici cu negre plete
 
Şi, cântând în poieniţă,
Aninau cu veselie
Unu-o salbă-n chinguliţă,
Altul flori la pălărie.

Rezumat extins la poezia Zburătorul de Vasile Alecsandri

„Zburătorul” este o poezie de Vasile Alecsandri, scrisă în anul 1861, în care poetul descrie un personaj fantastic, un vânător de la marginea pădurii, care îşi face apariţia doar în noaptea de Sfântul Andrei şi care, potrivit tradiţiei populare, era considerat un semn al răului.

În poem, „Zburătorul” este descris ca fiind un om înalt şi slab, îmbrăcat în piei de animale sălbatice, cu o mantie neagră şi o pălărie cu ciucuri de pene de pasăre. El se deplasează rapid şi silenţios, ca un vânt rece, şi poate fi văzut doar de către cei aleşi de el. În timpul călătoriei sale, „Zburătorul” îi ademeneşte pe oameni cu fluierele sale şi îi rătăceşte prin pădure, unde sunt nevoiţi să lupte cu demonii şi spiritele rele.

În finalul poeziei, „Zburătorul” îşi face apariţia în faţa casei unui om care nu crede în puterea sa şi care încearcă să-l gonească cu focuri de artificii şi cu cântece de jale. Cu toate acestea, „Zburătorul” reuşeşte să-i pătrundă în suflet şi să-i arate că lumea în care trăim este plină de mister şi magie, şi că trebuie să ne deschidem minţile şi inimile pentru a înţelege tainele ei.

În „Zburătorul”, Vasile Alecsandri îmbină elemente de folclor şi mitologie populară cu o estetică romantică şi un discurs filozofic. Poezia explorează teme precum dualitatea lumii, contrastul dintre lumea reală şi cea fantastică, precum şi relaţia omului cu natura şi cu misterul divin.