XL de George Coşbuc

„Poezia XL” este unul dintre cele mai cunoscute și iubite poeme ale lui George Coșbuc, un reprezentant important al poeziei românești de la începutul secolului XX. Scrisă într-un stil simplu și expresiv, poezia îl descrie pe ciobanul bătrân care se pregătește să plece din lumea aceasta, îndreptându-se spre o altă lume, necunoscută. Poezia este o meditație asupra trecerii timpului și asupra fragilității vieții umane.

Un aspect interesant al poeziei este reprezentat de modalitatea în care autorul reușește să prezinte subiectul dintr-o perspectivă umană și autentică, fără a-l idealiza sau a-l prezenta într-un mod exagerat de poetic. De asemenea, prin intermediul acestei poezii, Coșbuc își exprimă admirația pentru oamenii simpli și pentru viața la țară.

Poezia a fost publicată pentru prima dată în volumul „Balade și idile”, apărut în anul 1914, și a fost imediat apreciată de critica literară și de publicul larg. De-a lungul timpului, „XL” a fost inclusă în numeroase antologii și a devenit un simbol al poeziei populare românești.

La noi sunt forme, forme toate!
Suntem creştini, ferească Domnul.
Noi nu mai cugetăm nimic,
Şi-un cap deştept, care socoate,
Infam e, căci ne strică somnul,
E proclet eretic.

O, Crist, tu osândit de soarte!
De te-ar renaşte noaptea gropii
Şi de-ai veni şi-ai explica,
Te-ar condamna la moarte popii,
Ca pe-un nebun te-ar da la moarte
Că-ţi tulburi legea ta.

Rezumat extins la poezia XL de George Coşbuc

Poezia „XL” de George Coșbuc a fost publicată în volumul „Balade și idile”, apărut în anul 1895. Textul este scris într-un limbaj popular, în care se regăsesc numeroase cuvinte din limba romani și expresii specifice mediului rural. Poezia descrie o scenă în care o căruță condusă de un bătrân este urmărită de o gașcă de ciori care se hrănesc din porumbul din căruță. În final, bătrânul își dă seama că este învins și își pierde răbdarea, îndepărtându-le cu pietre și blesteme. Poezia are ca temă lupta dintre om și natură, fiind o reflectare a condiției umane în fața unor forțe mai mari decât el.

Structura poeziei este formată din 9 strofe, fiecare având câte 4 versuri, rima fiind încrucișată (ABAB). Versurile sunt scurte și ritmice, creând un efect de repetiție și de ușurință în lectură. Imaginile și simbolurile utilizate de Coșbuc, cum ar fi ciorile sau porumbul, sunt specifice mediului rural și contribuie la crearea unei atmosfere autentice și expresive.