Vulturul şi paingul de Alecu Donici

Fabula „Vulturul și păianjenul” a fost scrisă de poetul și prozatorul moldovean Alecu Donici și a fost publicată în culegerea sa de fabule intitulată „Fabule sau Istorioare în versuri” în anul 1828. Donici a scris această fabulă în urma unei experiențe personale în care a observat un vultur capturând un păianjen și, ulterior, eliberându-l în fața admirativă a publicului. Mesajul fabulei este acela de a arăta că oricine, indiferent de cât de mic și neînsemnat poate fi, are o valoare și importanță în lume.

---

Prin nouri, vulturul, spre muntele Ceahlău
Întinse zborul său.
Pe cea mai naltă stâncă a lui, el se aşează
Şi lumea dedesubt privind, se desfătează.
Un şir de munţi măreţi, Moldova de o parte.

A ei câmpii, păduri, a ei frumoase sate!
Şi ape: Bistriţa, Moldova şi Siret,
Pe şesuri vesele, se văd curgând încet.
– Să fie lăudat al tău, o, Joe! nume,
Pentru aripele ce tu mi-ai înzestrat;
Cu care mă ridic la înălţimea lumei,

Pe unde nimene a fi n-au cutezat!
Aceste vulturul rosteşte bucuros.
– Da’ ştii, prietene, că eşti lăudăros!
Paingul de pe muşchi atunce îi răspunde.
Dar uită-te de vezi: şi eu sunt oare unde?
Se uită vulturul şi vede, înadins,
Paingul lângă el, cum mreaja a întins.

– De unde te-ai luat?
Întreabă el mirat.

Şi cum te-ai târâit?
– Să-ţi spun adevărat,
Paingul au răspuns,
Pe coadă-ţi am venit,
Tu însuţi m-ai adus;

Cu-a mea putere, eu nici aş fi îndrăznit,
Iar de acum nu am de tine trebuinţă.
Aici, statornica să-mi fac vreau locuinţă!
El bine n-au sfârşit şi un vârtej de vânt,
Cu mreaja lui cu tot, îl suflă la pământ.

Cum socotiţi şi dumneavoastră;
Dar eu gândesc că-n lumea noastră,

Sunt mulţi asemene ca şi paingul meu,
Ce fără ostenele se trag în sus mereu,

De coada unui mare;
Şi cărora le pare

Că singuri vrednicesc şi că li s-au căzut;
Când spre căderea lor
Nu trebuie mai mult,
Decât un vântişor.

Rezumat extins la fabula Vulturul şi paingul de Alecu Donici

„Vulturul şi paingul” este o fabulă scrisă de Alecu Donici și publicată în volumul „Fabule” în 1822. Aceasta își are originea în fabula latină „Aquila et Passer” și urmărește o poveste moralizatoare despre puterea și nesupunerea față de autoritate.

În fabulă, un vultur și un paing se ceartă cu privire la cine are dreptul să zboare în cerul albastru. Vulturul, fiind mai mare și mai puternic, își impune voința și îl forțează pe paing să renunțe la zborul său. Cu toate acestea, vulturul se confruntă cu un accident în timp ce zboară și este nevoit să ceară ajutorul paingului pentru a se salva.

Paingul, având ocazia să se răzbune, își refuză ajutorul și îl lasă pe vultur să cadă în gol. Moralul fabulei este acela că puterea nu poate fi singura modalitate de a câștiga respectul și că nesupunerea față de autoritate poate avea consecințe neplăcute.

Fabula lui Alecu Donici este una dintre cele mai cunoscute din literatura română și transmite o lecție morală importantă despre umilință și empatie.