Vulturul de George Coşbuc

Un fapt interesant despre poezia „Vulturul” de George Coșbuc este că aceasta a fost inspirată de tradiția populară românească a considerării vulturului ca un simbol al puterii, al demnității și al libertății. Vulturul a fost adesea folosit în cultura românească ca un simbol al independenței și al luptei pentru libertate și dreptate, și a fost adesea menționat în folclorul și literatura populară.

Prin intermediul poeziei „Vulturul”, Coșbuc a reușit să surprindă semnificația profundă și puterea simbolului vulturului în cultura românească și să îl transforme într-un simbol al valorilor și tradițiilor naționale. De asemenea, poezia a fost apreciată pentru calitatea sa muzicală, pentru limbajul poetic și pentru mesajul său puternic despre puterea și demnitatea poporului român și despre importanța respectului față de tradiția și istoria națională.

Astfel, poezia „Vulturul” de George Coșbuc rămâne o poezie relevantă și astăzi, un simbol al identității și al valorilor culturale românești.

---

Venind de departe cu zborul întins
S-oprise deasupra Ceahlăului nins,
Ş-apoi din rotiri tot mai strâmte-n cuprins
Căzu, ca să prindă vreo pradă,
Cum uneori parcă vezi fulgerul stins
 
Pe când nici nu-ncepe să cadă.
Eu nu ştiu, fui vesel ori trist în acel
Ocol ce-l făcui împreună cu el,
Că-ntâi îmi păruse că-i vis şi mă-nşel
Dar bine venitu-mi-a în minte
Vulturul văzut în rotire la fel
Cu ani de viaţă înainte.
 
Un pisc singuratic al muntelui plin
De colţuri de stâncă, cu zborul său lin
Acela-l rotea prin văzduhul senin
În sute de cercuri egale,
Şi-n fiece zi şi tot timpul vecin
Umbririlor nopţii din vale.
 
Păstorii spuneau că păzeşte pe-ai lui,
Că-n rece cuib scoate perechea sa pui
Şi hrană-i ducea ori pe-aceea ce nu-i
La staul pe-amurg, din mioare,
Ori cerbi sugători ce se culcă sătui
Sub brazii ce-acopăr izvoare.
 
Şi parc-aş vorbi ca de lucruri de ieri,
Ce drag îmi era nesătulei vederi!
Când singur în largul înaltei tăceri
Brăzda cu rotirea sa golul;
Şi-uimit cum de-a lungul atâtora seri
Eu stam urmărindu-i ocolul.
 
Dar groaznic venit-a într-o zi, din apus
O noapte cu-atâta întuneric c-a pus
În minte-ne stavile putinţei de-adus
Aminte ce-i timpul şi locul,
Şi-urlau în cumplita cădere de sus
De-a valma şi apa şi focul.
 
Ci-ncet se făcu şi-o lumină ca-n zori,
Iar ziua, ce prinsă de-ai spaimei fiori
S-ascunse pitită-ntre ceruri şi nori,
Se-ntoarse, şi soare fu iară,
Şi apusu-i stârnit-a minuni de culori,
Cum nu mai fu-n lume vreo seară!
 
Iar sufletu-n noi ce şi-acum tremura,
De farmec cuprins, ca pierdut se mira!
Dar unde-o fi piscul? Căci nu mai era
Şi-n locul lui gol şi lumină
Vulturul, el însă şi-acu înconjura
O stâncă trăsnită-n ruină.
 
Deodată cu ţipet se-ntoarse înapoi,
Ca unul ce-şi schimbă gândirea, şi-apoi
Spre văi, şi departe, cu zborul greoi
Încet ni se stinse vederii.
De-atunci nu-l văzură nici alţii, nici noi
Rotind în luminile serii.

Rezumat extins la poezia Vulturul de George Coşbuc

„Vulturul” este o poezie scrisă de George Coșbuc, care surprinde frumusețea și măreția vulturului, dar și semnificația acestuia în cultura și tradiția românească.

Poezia începe cu o descriere a vulturului și a măreției sale, sugerând o atmosferă de mister și respect. Apoi, Coșbuc introduce personajul principal al poeziei, un tânăr care admira vulturul.

În a doua strofă, poezia se concentrează asupra tradiției românești și a semnificației vulturului în cultura populară. Coșbuc sugerează că vulturul este un simbol al puterii și al demnității, și că a fost adesea folosit în istoria românească ca un simbol al libertății și al independenței.

În cea de-a treia strofă, poezia devine mai intimă, sugerând că tânărul poet este fascinat de frumusețea și de măreția vulturului. Poezia sugerează că admirația și respectul pe care tânărul le simte pentru vultur îl fac să se simtă el însuși mai puternic și mai demn.

În final, poezia încheie cu un apel la valorile culturale și la respectul față de tradiția și istoria românească. Coșbuc sugerează că vulturul este un simbol al acestei tradiții și că trebuie să ne amintim mereu de valorile și simbolurile care ne definesc ca popor.

În general, „Vulturul” este o poezie evocativă și plină de sensibilitate, care surprinde frumusețea și semnificația vulturului în cultura și tradiția românească și care explorează teme precum puterea, demnitatea și libertatea. Este o poezie care a rămas relevantă și astăzi, deoarece vulturul rămâne un simbol al puterii și al demnității, dar și al libertății și al independenței în cultura și istoria românească.