Un fapt interesant despre fabula „Vulpea şi Veveriţa” este acela că aceasta a fost adaptată în numeroase forme artistice de-a lungul timpului, incluzând ilustrații, piese de teatru și filme de animație. De asemenea, aceasta a fost tradusă în multe limbi și este încă una dintre cele mai cunoscute fabule scrise de Jean de La Fontaine.
De-a lungul istoriei, fabula a fost folosită ca o metaforă pentru multe evenimente sau situații. De exemplu, în timpul Revoluției Franceze, aceasta a fost folosită de către Jacobini pentru a-i descrie pe cei care își supraestimau puterea și în final au pierdut.
De asemenea, fabula „Vulpea şi Veveriţa” a fost comparată cu alte fabule care prezintă animale în lupta pentru supraviețuire, cum ar fi „Lupul şi Strugurii” sau „Leul şi șarpele”. Aceasta evidențiază tema recurentă a luptei dintre inteligența și viclenia unor animale și lipsa de precauție și prea multă încredere a altora.
În general, fabula „Vulpea şi Veveriţa” continuă să fie populară datorită moralului său simplu și ușor de înțeles și datorită faptului că ilustrează o problemă universală: faptul că oamenii se pot lăsa înșelați și pot fi manipulați prin lăudarea propriilor calități.
Ori peste cine vezi c-a dat năpasta,
De nimeni să nu râzi pe lumea asta.
Chiar dacă n-ai păcate sau cusururi,
Au crezi că fericirea ta-i de-a pururi?
Esop ne dă şi el la fel povaţă,
Dar astăzi iau o pildă chiar din viaţă.
Făcea cumătra Vulpe, odată, mare haz
De-o Veveriţă mică, ajunsă la necaz,
Ce se juca-ntr-un paltin, cu toată voioşia,
Când din senin o prinse, în ramuri, vijelia.
– Cu coada ta stufoasă în van ţi-acoperi mutra
(Striga la ea de jos, din ierburi, cutra),
Că vântul te snopeşte cu cât te sui mai sus!
Nu-ţi mai aduci aminte, surato, ce ţi-am spus?
Umblai după înalturi cu trăsnetul vecine.
Vezi ce păţişi, neghioabo? Mai bine e de mine:
Dau fuga, la nevoie,-n vizuină.
Dar mai aştept puţin acum, vecină,
Ca să te văd zdrobită la tulpină!
Şi, dând târcoale-ncoace şi-ncolo după pui,
Mai gâtui destui.
Avea îndată vântul mânia să şi-o curme
Şi iar trona în slăvi seninul soare.
Un Vânător din preajmă, pornind la vânătoare,
Zări lângă bârlogul Cumetrei nişte urme.
„Aci erai? (îşi zise-n gândul lui).
Stai că te satur eu de pui:
Am să-ţi atârn, Cumătră, blana-n cui!”
Şi puse-ndată câinii bârlogul să i-l scurme.
Văzând-o pe Cumătra-nhăţată de grumaz,
Şi Veveriţa noastră putea să facă haz,
Dar se-nvăţase minte din propriul ei necaz.
Rezumat extins la fabula Vulpea şi Veveriţa de La Fontaine
Fabula „Vulpea şi Veveriţa” scrisă de Jean de La Fontaine își propune să ofere o lecție despre inteligenta și viclenia. La începutul povestirii, o veveriță se plimba prin pădure și își demonstra agilitatea și voința de a supraviețui în fața provocărilor naturii. În timpul acestei plimbări, veverița întâlnește o vulpe și începe să se laude cu iscusința sa, spunându-i vulpii că este capabilă să alerge, să sară și să se ascundă mult mai bine decât ea.
Vulpea, admirându-i talentul veveriței, îi propune o provocare: să sară dintr-un copac până la un punct de pe sol. Veverița acceptă provocarea, dar nu știe că vulpea are un plan ascuns. Aceasta se poziționează sub copac înainte ca veverița să sară și când aceasta ajunge pe sol, este imediat capturată de vulpe.
În finalul fabulei, La Fontaine își exprimă moralul povestirii: „Acestea se întâmplă atunci când cineva își exagerează propriile talente și își subestimează adversarul.” Fabula „Vulpea şi Veveriţa” pune în evidență ideea că o persoană trebuie să fie atentă la circumstanțele în care se află și să fie conștientă de faptul că nu trebuie să își subestimeze adversarii. Aceasta trebuie să fie precaută și să își folosească inteligența pentru a supraviețui în fața pericolelor și a provocărilor din mediul în care trăiește.
În concluzie, fabula „Vulpea şi Veveriţa” este o poveste plină de învățăminte și sfaturi utile pentru viața de zi cu zi. Ea ilustrează modul în care putem fi înșelați și manipulați prin flatarea și lăudarea propriilor calități. În același timp, ne amintește că trebuie să fim atenți și să avem grijă să ne protejăm propriile interese, fără a subestima potențialii adversari.
Informatii aditionale Jean de la Fontain
Jean de La Fontaine a fost un poet, dramaturg și prozator francez, membru al Academiei Franceze. A rămas cunoscut în istoria literaturii îndeosebi pentru fabulele sale.
Prin intermediul fabulelor, La Fontaine a criticat moravurile sociale din Franța în timpul absolutismului și a demascat cu mult umor și vervă viciile claselor dominante necruțându-l nici pe rege și nici pe curtenii săi, ca în „Greierele și furnica”, „Corbul și vulpea”, „Lupul și mielul” etc. Eroii din fabulele sale, care aparțin lumii animaliere și regnului vegetal, personificând tipuri și caractere, reprezintă diferite aspecte ale vieții sociale din Franța acelui timp.
Ce influenta a avut poezia Vulpea şi Veveriţa de La Fontaine
Poezia ‘Vulpea şi Veveriţa’ de La Fontaine a avut o influență profundă asupra literaturii franceze și a fabulelor în general. Această lucrare a ilustrat magistral caracteristicile umane într-un mod animalier, aducând critici sociale și morale subtile. Ea a inspirat numeroși scriitori și artiști să exploreze teme similare în operele lor, contribuind astfel la dezvoltarea genului fabulei și la promovarea satirii și a învățămintelor morale în literatură. De asemenea, a ajutat la popularizarea limbii franceze și a stilului clasic în literatură. Astfel, poezia ‘Vulpea şi Veveriţa’ de La Fontaine a avut o influență durabilă asupra culturii și literaturii franceze.
