Vulpea şi ţapul de Gheorghe Asachi

Un fapt divers interesant despre poezia „Vulpea şi ţapul” de Gheorghe Asachi este că aceasta a fost inspirată de tradițiile și de folclorul românesc. Autorul a fost interesat de literatura populară și de tradițiile românești și a inclus în poezia sa elemente specifice ale fabulelor populare.

De asemenea, poezia „Vulpea şi ţapul” a fost scrisă în perioada în care Gheorghe Asachi a fost profesor de limba și literatura română la Academia Mihăileană din Iași, iar poezia a fost inclusă în manualele școlare din acea perioadă. Aceasta poate fi observată în mesajul moralizator al poeziei, care a fost conceput pentru a transmite învățăminte educaționale și morale elevilor.

Poezia „Vulpea şi ţapul” a fost apreciată în perioada sa pentru mesajul său puternic și pentru puterea sa de a transmite învățăminte morale și educaționale. Aceasta a fost considerată o operă literară importantă în literatura română și a fost inclusă în mai multe manuale și antologii de poezie românească.

În general, poezia „Vulpea şi ţapul” este un exemplu al puterii literaturii de a transmite învățăminte morale și educaționale prin intermediul fabulelor populare. Aceasta a devenit un simbol al importanței educației și a dezvoltării morale și culturale în dezvoltarea națiunii române și a continuat să inspire și astăzi.

---

Un bărbos ţap cornuratic,
Cu o vulpe, dineoare
Se dusese la văratic
Ca să facă-o vânătoare.
Ţapu-i tont, dar fumuratic,
Soţul său e viclean practic.

Însetaţi ambii de căldură,
Într-un puţ s-au coborât;
După ce prin beutură
Pofta lor au răcorit,
Zis-au vulpea: Eh, cumetre,
Nu-i destul a s-adăpa;
Dintr-aceste oable pietre
Oare, zi-m, cum vom scăpa?

Deci eu cred ca să te faci
Ţap cu minte şi ghibaci
Şi-n a puţului părete
Brâncele-ţi întinde drept,
Apoi eu pe a tale spete
Şi pe cornul înţelept
Voi sui şi până-n sară
Teafăr te voi scoate-afară.
Atunci ţapul au strigat:
Bravo, ce plan minunat!
La aceste câtu-i Prutul
Nu m-ajungea priceputul!

Însă vulpea nu se-ncurcă,
Ce din puţ pre ţap se urcă
Şi ajungând sus pre pământ
Face ţapului cuvânt
Prin îndemn către răbdare,
Ce-i virtute foarte mare,
Zicând: Dacă maica fire
Dramuri ţ-ar fi dat de minte
Măcar cât în barbă-ai fire,
Apoi în puţ mai înainte
De-a intra tu ai gândi
De-acolo cum ai ieşi.
Deci en vezi acuma, ţape,
Din puţ cine să te scape,
Ş-apoi ie mai bine samă!
Iartă dacă eu m-am tras,
Dar un interes mă cheamă,
Care nu pot ca să-l las

Orice lucru-nfiinţezi
Rezultatul să-i prevezi.

Rezumat extins la poezia Vulpea şi ţapul de Gheorghe Asachi

Poezia „Vulpea şi ţapul” de Gheorghe Asachi este o fabulă care descrie o întâlnire între o vulpe și un ţap, în care acestea încearcă să-și demonstreze inteligența și puterea. Poezia începe cu o descriere a pădurii și a animalelor care locuiesc acolo, sugerând că fiecare animal are un rol important de jucat în ecosistem.

Autorul continuă prin a face o descriere a personalităților diferitelor animale din pădure, evidențiind caracteristicile specifice ale fiecăreia. Se observă că vulpea și ţapul sunt personajele principale ale poeziei, fiind cele mai inteligente și cele mai puternice animale din pădure.

În continuare, autorul descrie o întâlnire între vulpe şi ţap, în care acestea încearcă să-şi demonstreze inteligența și puterea. În cele din urmă, vulpea înşală ţapul şi obţine avantajul asupra lui.

În final, autorul trage concluzia că inteligența și şiretenia sunt mai importante decât puterea și forța fizică în supraviețuirea animalelor în sălbăticie. Poezia „Vulpea şi ţapul” este o fabulă profundă, care subliniază importanța inteligenței și a şireteniei în supraviețuirea animalelor.

Poezia „Vulpea şi ţapul” a fost apreciată în perioada sa pentru mesajul său puternic și pentru puterea sa de a transmite învățăminte morale și educaționale. Aceasta a fost considerată o operă literară importantă în literatura română și a fost inclusă în mai multe antologii de poezie românească.

În general, poezia „Vulpea şi ţapul” este un exemplu al puterii literaturii de a transmite învățăminte morale și educaționale prin intermediul fabulelor. Aceasta a devenit un simbol al importanței inteligenței și a şireteniei în supraviețuirea animalelor, dar și a oamenilor în general, și a continuat să inspire și să mobilizeze oamenii în dezvoltarea lor personală și spirituală.