jean-de-la-fontain-fabule

Un fapt interesant despre fabula „Vulpea și barza” de La Fontaine este că a inspirat numeroase lucrări de artă, inclusiv picturi, desene și sculpturi. Printre artiștii care au creat opere inspirate de această fabulă se numără Jean-Baptiste Oudry, care a creat o serie de ilustrații în 1724, Gustave Doré, care a ilustrat fabula într-un volum din 1867, și Marc Chagall, care a creat o serie de litografii pe această temă în anii 1920.

De asemenea, fabula a fost adaptată în diverse forme de artă, cum ar fi teatrul și filmul. Un exemplu notabil este filmul animat „The Fox and the Stork” din 1950, produs de studioul Disney, care este o adaptare a fabulei lui La Fontaine. Această adaptare a adăugat și un mesaj moral suplimentar, arătând importanța găsirii unui teren comun și a respectului reciproc între oameni cu abilități diferite.


Jupân vulpoi s-a fudulit odată,
Poftind la masă pe cumătra barză.
N-a fost o cină prea îmbelşugată,
Că dumnealui făcea economie;
O zeamă lungă, cu puţină varză,
Iar ca s-o păcălească, i-a pus-o-n farfurie.

Zadarnic biata barză îşi încerca norocul,
Că n-ajungea să soarbă un singur strop, cu ciocul;
Pe când vulpoiul, ciorba, a supt-o la iuţeală.
Voind să răsplătească această păcăleală,
La rându-i doamna barză, aşa, cam dup-o lună,
Şi-a invitat vecinul la o gustare bună.

Pe scumpa lui amică, nu poate s-o refuze!
A spus, galant, vulpoiul, lingându-se pe buze.
Apoi, cu pasul legănat,
Spre casa berzei s-a-ndreptat,
Lăudându-i marea bunătate
Şi-aromitoarele bucate.
Venea mireasmă dulce de carne la frigare,
Tăiată-n bucăţele mărunte, o minune!
(Vulpoii nu duc lipsă de poftă de mâncare.)
Dar barza, dinadins,
Tocana-ntr-o garafă cu gâtul lung i-o pune.

Bucăţele de carne ea le scotea în cioc,
Vulpoiul însă, tufă! nu izbutea deloc.
Nici o firimitură cu botul lui n-a prins.
Şi s-a întors acasă flămând, bătu-l-ar vina,
Pleoştit şi nemâncat,
Cu coada-ntre picioare şi foarte ruşinat,
Ca un vulpoi pe care l-a păcălit găina.
Înşelătorii prea uşor
Sunt înşelaţi, la rândul lor.

Rezumat extins la fabula Vulpea și barza de La Fontaine

Fabula „Vulpea și barza” de La Fontaine prezintă o scenă în care o vulpe și o barză își arată abilitățile în adunarea hranei. Barza, care își hrănește puii cu pește, îl aduce acasă într-un mod ordonat și metodic. În schimb, vulpea, care își hrănește puii cu păsări, se laudă cu inteligența și ingeniozitatea ei și decide să-i arate barzei cum poate aduna hrana într-un mod mai eficient.

Vulpea îi cere barzei să-i arate cum își adună hrana și, pe măsură ce barza începe să descrie modul său ordonat de adunare, vulpea se plictisește și îi spune că ea folosește o metodă mult mai rapidă. Vulpea își aruncă corpul într-o grămadă de păsări și încearcă să prindă cât mai multe păsări în același timp. Dar, datorită felului haotic în care se mișcă, vulpea nu reușește să prindă nicio pasăre, în timp ce barza își continuă în liniște metoda sa eficientă.

În cele din urmă, vulpea renunță și își recunoaște înfrângerea, iar barza îi reamintește că fiecare specie are propriile sale abilități și metode și că este important să ne concentrăm asupra punctelor noastre forte în loc să încercăm să imităm alte animale.

Prin această fabulă, La Fontaine transmite ideea că este important să ne cunoaștem propriile abilități și să le dezvoltăm în loc să încercăm să fim ca alții. De asemenea, fabula sugerează că nu toate metodele și abilitățile sunt potrivite pentru toate situațiile și că trebuie să găsim ceea ce funcționează cel mai bine pentru noi și pentru circumstanțele noastre.

Informatii aditionale Jean de la Fontain

Jean de La Fontaine a fost un poet, dramaturg și prozator francez, membru al Academiei Franceze. A rămas cunoscut în istoria literaturii îndeosebi pentru fabulele sale.

Prin intermediul fabulelor, La Fontaine a criticat moravurile sociale din Franța în timpul absolutismului și a demascat cu mult umor și vervă viciile claselor dominante necruțându-l nici pe rege și nici pe curtenii săi, ca în „Greierele și furnica”, „Corbul și vulpea”, „Lupul și mielul” etc. Eroii din fabulele sale, care aparțin lumii animaliere și regnului vegetal, personificând tipuri și caractere, reprezintă diferite aspecte ale vieții sociale din Franța acelui timp.