Vulpea pedepsită de Alecu Donici

Fabula „Vulpea pedepsită” de Alecu Donici este o poveste cu morală despre cum minciuna şi răutatea sunt pedepsite, iar adevărul şi bunătatea sunt recompensate. În această fabulă, vulpea este prinsă de ţărani în timp ce încerca să fure găinile din curtea lor. Ea încearcă să se justifice prin minciună, spunând că a venit să ceară ajutor pentru puii săi bolnavi, dar ţăranii nu o cred și o pedepsesc prin a-i tăia coada. Vulpea își recunoaște apoi vina și realizează că minciuna și răutatea nu vor face decât să-i aducă probleme.

Un aspect interesant al acestei fabule este modul în care autorul o folosește pentru a critica comportamentul rău-intenționat al oamenilor și al societății în general. În timp ce vulpea încearcă să înșele oamenii pentru a-și satisface propriile nevoi, ea este de fapt victima propriei sale vicii, iar pedeapsa primită este un fel de justiție poetică pentru propriile ei fapte. De asemenea, fabula poate fi interpretată ca un apel la sinceritate și onestitate în relațiile umane și la evitarea comportamentelor dăunătoare pentru sine și pentru ceilalți.

---

O vulpe la ţăran se înnădis-odată
La păsări în poiată.
Cu-acea deprindere şi iarna pe omăt,
Ea noaptea au venit flămândă la ospăt,

Şi în găini s-au desfătat.
Iar după ce s-au săturat,

Apoi au zis: „Destul, mă duc degrab-acasă,
Ca nu cumva să dau pielcica pentru masă”.
Dar îngrijirea ei, curând s-au împlinit:
Căci urma se vedea, pe unde au venit.
Ţăranul vânător s-au şi luat pe urmă,
Şi vulpea au ieşit de contăş foarte bună.

Ce dac-ar fi şi-n lumea mare
Văzută urma la tâlhari,
Atunci mă jur, fără mustrare,
Că s-ar vădi şi în curţi mari.

Rezumat extins la fabula Vulpea pedepsită de Alecu Donici

Fabula „Vulpea pedepsită” de Alecu Donici este o poveste despre cum șiretenia poate aduce uneori consecințe neașteptate. În această fabulă, vulpea este prezentată ca un personaj care își folosește inteligent resursele pentru a-și atinge scopurile.

Vulpea găsește o rață moartă și încearcă să o ia în stăpânire, însă este prinsă în cursul acțiunii de către un câine de pază. Câinele o duce la stăpânul său care o pedepsește pentru că a încercat să fure rața.

Cu toate acestea, vulpea nu renunță la ideea de a se folosi de rață și se întoarce noaptea pentru a o recupera. În timp ce încerca să o ia din nou, însă, vulpea este prinsă de către stăpânul raței care o ia în primire și o pedepsește pentru a doua oară.

Fabula se încheie cu moralul că șiretenia nu trebuie să fie singura noastră unealtă pentru a ne atinge obiectivele și că există momente în care consecințele acțiunilor noastre ne pot face rău.