Vulpea în livadă de Alecu Donici

Fabula „Vulpea în livadă” de Alecu Donici este o satiră la adresa ipocriziei și lașității. Personajul principal, vulpea, își dorește foarte mult să mănânce struguri din livada unui vecin, dar nu reușește să ajungă la ei, din cauza gardului înalt. În loc să își recunoască înfrângerea și să încerce să obțină altfel hrana necesară, vulpea își consolează orgoliul spunându-și că strugurii nu sunt buni și că oricum nu îi plac. Astfel, fabula sugerează că este mai ușor să îți justifici propriile slăbiciuni decât să le recunoști și să încerci să le depășești.

O vulpe au intrat odată
Flămândă în livadă.

Şi poamele văzând, frumoase, coapte bine,
S-au bucurat prea mult în sine,
Dar bucuria ei au fost în mâini străine:
Că prunele pe crengi cam susuşor era

Şi nu se scutura.
Umblând ea în zadar mai bine de un ceas,
Au zis aceste către prune:
– Cum v-am găsit, aşa vă las,

Măcar că la privit vă arătaţi prea bune,
Dar verzi, în loc să folosiţi,
Voi dinţii strepeziţi.

Un adevăr de mult văzut,
Că neavând prilej ca să ne folosim
De-un lucru ce ne e plăcut,
Apoi neapărat cusururi îi găsim.

Rezumat extins la fabula Vulpea în livadă de Alecu Donici

Fabula „Vulpea în livadă” de Alecu Donici este o poveste despre cum o vulpe încearcă să fure niște struguri dintr-o livadă, dar nu reușește și în final se mulțumește cu ceea ce are deja.

În poveste, vulpea încearcă să prindă niște struguri dintr-o livadă, dar nu poate ajunge la ei deoarece sunt prea sus. În loc să renunțe, vulpea își spune că nu sunt destul de copti și că nu ar fi gustosi, iar apoi se duce să își caute altă hrană. Însă, în cele din urmă, vulpea se mulțumește cu un alt fel de hrană, cum ar fi o găină.

Morala acestei fabule este că oamenii tind să găsească scuze pentru ceea ce nu pot obține, în loc să își recunoască eșecul și să continue să încerce sau să își concentreze atenția asupra altor obiective.